
Speculă cu moartea
Sobrietatea pe care-o presupune săvârşirea cuiva din lume s-a pierdut. Pofta de show funerar creşte de la o săptămână la alta.
Sobrietatea pe care-o presupune săvârşirea cuiva din lume s-a pierdut. Pofta de show funerar creşte de la o săptămână la alta.
În numărul 44 din 2019, revista „România literară“ inaugurează rubrica „Rebut“.
Există pe lume oameni dispuşi să justifice faptele semenilor prin toate argumentele posibile: bioritm, alinierea planetelor, istorie recentă, contaminări mentalitare, ghinion, specific naţional, impuls necontrolabil etc. Nimic nu se naşte din nimic, iată deviza acestor înţelepţi.
Săptămâna trecută, la Palatul Parlamentului, Victor Ponta şi-a reconfirmat apetenţa pentru mitocănie. Uns cu toate alifiile mahalalei politice, Ponta l-a făcut alcoolic pe Ludovic Orban. Dacă a plănuit cumva o aluzie străvezie, nu i-a ieşit.
Fenomenul e straniu şi totuşi explicabil. Sub presiunea zilei şi a întâmplărilor care o colorează, cuvintele îşi păstrează sensurile, dar îşi schimbă reacţiile provocate printre cititori.
Înaintea unei lansări la care fusesem rugat să vorbesc, un alt invitat m-a întrebat dacă apucasem să citesc cartea. Cu o expresie serioasă, i-am spus că nu, fiindcă nu voiam să-mi afecteze obiectivitatea.
Ca nişte prizonieri docili ai clipei, facem ochii mari şi ne abandonăm stuporii. De ce? Fiindcă pe planetă se întâmplă comicării numai bune de dat la televizor şi la gazetă.
Filmul e vechi. Nu mai are mult şi împlineşte patru decenii. Se numeşte Whose Life Is This Anyway? şi-l are în rolul principal pe Richard Dreyfuss, care joacă un sculptor cvadriplegic obligat să trăiască mai departe, în ciuda propriei lui voinţe.