În țara care a vrut să dea Cernavodă pe mâna chinezilor, Ilie Bolojan se oțărăște la americanii de la Doicești

Ultima și cea mai interesantă este cea legată de declarațiile extrem de dure ale premierului interimar, Ilie Bolojan, împotriva proiectului construcției de reactoare nucleare mici (Small Modular Reactor, SMR) în localitatea Doicești.

Chiar și aseară, Bolojan a reiterat faptul că, până acum, compania de stat Nuclearelectrica a dat 240 milioane de dolari pe niște hârtii și niște terenuri supraevaluate din banii statului și că proiectul nu ar fi viabil.

Duritatea declarației lui Bolojan, care a susținut inclusiv că a informat Ambasada SUA de la București pe acest subiect, a primit pe culoarele politicii ridicări de sprâncene.  

Mai ales că apare imediat întrebări: să fi picat Bolojan la mijloc între disputa zilelor noastre dintre China și SUA sau chiar a descoperit o nouă gaură neagră alimentată din bani publici?

Puțină istorie recentă. Foarte recentă.

România a fost la un pas să acorde unei companii chinezești de stat chiar în timpul mandatului de premier al tehnocratului Ciolos construcția reactoarelor 3 si 4. Proiectul, în valoare de 6,5 miliarde Euro, trecuse prin CSAT-ul condus de Klaus Iohannis, fiind semnat chiar un memorandum dar a picat ulterior la presiunea americanilor.

Ulterior, proiectul modernizării reactorului 1 de la Cernavodă în valoare de 2,9 miliarde Euro a fost acordat unui consorțiu de companii din SUA, Canada și Italia.

De la bun început trebuie să avem în vedere că orice proiect nuclear pornește cu o sumă și, de obicei, se termină, la case mai mari și respectabile, cu o valoare de 2-3 ori mai mare.

Proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă este estimat la 8 miliarde Euro iar cel de la Doicești la 6,5 miliarde Euro.

Piata românească a producției de energie este un amalgam de monopoluri de stat si interese private. Mai toata productia de energie e a statului plus ceva privati pe energia regenerabilă dar suntem mereu pe deficit de producție.

Ca ordin general de mărime la Doicești se poate instala o capacitate maximă de 462 MW în timp ce un reactor de la Cernavodă produce 700. Consumul mediu al României oscilează între 6 și un maxim de 9000 MW. Dar spre deosebire de alte capacități de producție, energia nucleară produce constant în bandă. Cum România nu știe să investească atât în eoliene și solar plus baterii ca să o stocăm, importăm masiv de la vecini.

Proiectele noi bat pasul pe loc, inovația lâncezește iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare. Drept dovadă prețurile extrem de mari.

Actuala situație e cu atât mai bizară cu cât nu pare o răfuială politică a lui Bolojan cu republicanii și donatorii lor din SUA pentru că proiectul cu SMR-urile de la Doicești a pornit pe vremea democraților, fiind puternic susținut chiar de către fostul președinte american Joe Biden.

Bolojan, care a făcut o serie de achiziții de “chinezării” la primăria Oradea și la Consiliul Județean Bihor, a fost chiar la un pas să deschidă un ditamai hub al magazinului online chinezesc temu în județul Bihor.

Din cauza lipsei informațiilor publice și a unor acuzații dure dar fără dovezi, ne aflăm în situația de a comenta despre acuzațiile lui Bolojan la nivel speculativ. Ca să fie credibil, Bolojan ar fi trebuit să ne spună dacă este sau nu o problemă modalitatea de asociere în compania RoPower Nuclear, cea care va opera proiectul de la Doicești, dintre cei doi oameni de afaceri și Nuclearelectrica.

Cum au ajuns cei doi oameni de afaceri să cumpere terenurile de la fosta termocentrală de la Doicești cu doar câteva luni înainte să intre în asocierea formală cu Nuclearelectrica. Ar fi avut această companie de stat câteva milioane de euro să cumpere de la o altă companie de stat falimentară acel teren singură?

Dar Bolojan, fie nu vrea să-I supere rău de tot pe americani arătându-le în ce s-au băgat, fie vrea doar să-l credem pe cuvânt.

Dincolo de toate acestea, proiectul NuScale a primit câteva lovituri dure chiar în SUA unde acționarii fie se ceartă între ei, fie a fost anulat un proiect similar în urmă cu trei ani.Ba chiar există o dezbatere științifică legată de care e mai eficient: energia obținută prin fisiune, cum e la NuScale, sau cea prin fuziune cum e la alte proiecte.

Iar ca tabloul să fie complet și completat cu obsesia unora din aceste zile, investitorul George Soros și-a redus, recent, la jumătate participația în NuScale. Ieșind în pierdere.

Cert este că politica energetică a României este prinsă între o serie de proiecte gigantice lansate aproape simultan pentru care nu pare să aibă resursele necesare pentru a le pune pe toate odată pe picioare.