România are banii. Îi lipsește curajul să îi pună la treabă

E imaginea unui om cu capital, cu competențe, cu rețele internaționale  și cu o întrebare simplă: „Cum să investesc acasă, dacă acasă nu îmi oferă siguranță?"
Răspunsul onest, până acum, a fost că nu există formule magice pentru a oferi certitudini.

Nu pentru că nu există oportunități în România. Nu pentru că talentul tehnic românesc ar fi inferior. Ci pentru că nu avem un cadru fiscal încurajator, care să compenseze riscul. Și fără cadru, capitalul merge acolo unde există reguli clare, o piață mai mare și mai dezvoltată,  invariabil, în altă parte.

Peste 80 de miliarde de euro dorm în depozite bancare

Datele sunt brutale în simplitatea lor. Românii au 80 de miliarde de euro în depozite bancare, cu randament real negativ în 2025. Există 285.000 de investitori activi pe Bursa de Valori București, de cinci ori mai mulți decât în 2019. Ecosistemul tech românesc a absorbit, în același timp, doar 103 milioane de euro în finanțare de risc în 2025,  o scădere de 20% față de anul anterior, unul dintre cele mai mari declinuri din Europa.

Dacă facem o matematică simplă, chiar metaforică atunci avem: un ocean de capital privat și un deșert de investiție în inovare.

Problema nu este lipsa banilor ci lipsa unui mecanism care să transforme intenția în faptă, și riscul în ceva rezonabil de asumat.

72% din startup-urile românești supraviețuiesc exclusiv din resurse propria, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. Nu pentru că fondatorii lor nu merită capital, ci pentru că investitorii individuali nu au niciun instrument care să facă această clasă de activ rațional atractivă. Investești 20.000 de euro într-un startup, riști totul, fără nicio plasă de siguranță fiscal,  e un pariu pur, nu o investiție structurată.

Ce fac țările care au înțeles

Marea Britanie a creat în 2012 mecanismul SEIS, Seed Enterprise Investment Scheme. Era o schemă simplă pe hârtie: 50% credit fiscal direct din impozit la momentul investiției, scutire  de impozit pe câștigul de capital după 3 ani, și compensarea pierderilor dacă startup-ul eșuează. Efectul?

Peste 34 de miliarde de lire sterline mobilizate cumulat. Doar în 2021–2022, 2.270 de companii au fost finanțate. Companiile beneficiare au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri cu 23% față de un grup de control, și cu 245% mai multe active totale.
Irlanda, Franța, Germania, Canada — toate au variante ale aceleiași logici.

Lecția confirmată în 15 jurisdicții analizate este clară: sub 30% efect net real, investitorul nu își schimbă decizia. La 50% efect net,  și numai acolo, comportamentul investițional se transformă structural.

Raportul Draghi din 2024 identifică deficitul de capital de risc drept o vulnerabilitate structurală a Uniunii Europene și recomandă un efort investițional adițional de 750–800 de miliarde de euro anual, prin activarea economiilor private. Comisia Europeană a publicat în mai 2025 Strategia EU Startup & Scaleup. Momentul nu este ales arbitrar, Europa se mobilizează, iar România poate intra în acest val sau poate rămâne în urmă.

RO-SEIS: o propunere română cu logică internațională

Miercuri, la Senatul României, a avut loc prima masă rotundă formală în jurul propunerii RO-SEIS, un mecanism fiscal pe trei niveluri, construit de o coaliție de 14 organizații din ecosistemul antreprenorial românesc, sub patronajul Repatriot, cu susținerea Senatului.

Propunerea a fost inițiată de Raluca Epureanu fost executiv de succes într-un lanț hotelier global, acum fondatoarea Flair Makers,  împreună cu mai mulți români cu inițiativă din diaspora și din țară.

Arhitectura este simplă și validată:

Nivelul 1 - Voucher fiscal de 50% la momentul investiției, aplicat direct din impozitul pe venituri ne-salariale, dividende, chirii, câștiguri de capital.

Nu deducere din baza impozabilă, greșeala care a omorât schemele din Polonia și Suedia, ci credit fiscal direct. Efect net real: 50%. România are un avantaj structural aici: cota unică de impozitare simplifică aplicarea și face mecanismul transparent și ușor de administrat.

Nivelul 2 - Scutire integrală de impozit pe câștigul de capital la exit, după minimum 3 ani de deținere. Statul nu pierde nimic dacă startup-ul eșuează, câștigă doar dacă reușește.

Nivelul 3 - Compensarea pierderilor în caz de eșec al startup-ului, transformând un risc de 100% într-un risc efectiv de aproximativ 45%.

Proiecțiile, calibrate pe modelul UK și scalate la economia românească, indică 548 de milioane de euro capital privat mobilizat anual până în 2035, 18.000 de locuri de muncă în tehnologii avansate, și un multiplicator fiscal de 1,36,  statul recuperează 1,36 euro pentru fiecare euro de credit acordat. Astfel schema devine autofinanțată din Anul 6.

O piesă dintr-un puzzle mai mare

Ar fi o eroare să privim RO-SEIS în izolare,  mecanismul fiscal nu este un glonț de argint ci este o piesa lipsă dintr-un puzzle care prinde deja contur. Acceleratoarele existente din București,  ecosistemele din Cluj, Iași, Piatra Neamț, Brașov și din alte zone construiesc deja infrastructura de mentorat și co-investiție fără de care capitalul singur nu produce startup-uri viabile.

Noi inițiative de accelerare sunt în curs de formare, atrase tocmai de semnalele că România vrea să joace în această ligă.

Inițiativa guvernului prin Banca de Investiții și Dezvoltare adaugă o altă dimensiune esențială: garantarea investițiilor prin scheme de stat, pot juca rolul de catalizator și pot reduce pragul de intrare pentru investitorii privați. Modelele de succes — de la British Business Bank la fondurile KfW din Germania, arată că statul nu trebuie să aleagă între a se retrage și a controla.

Poate co-investi inteligent, reducând riscul sistemic și atrăgând capital privat care altfel nu ar veni în aceste vremuri.

Alături de celelalte inițiative de relansare economică — de la licențierea resurselor naturale la atragerea centrelor de date, de la privatizările parțiale la programele de excelență organizațională — aceste componente formează împreună ecosistemul complet de care România are nevoie pentru a face saltul de competitivitate. Nicio măsură singulară nu poate produce această transformare. Toate împreună, sincronizate și susținute politic, pot. Și acum este un moment în care trebuie acționat rapid.

Ce leagă toate aceste inițiative este capitalul privat mobilizat. Și capitalul privat nu se mobilizează prin decrete ci se mobilizează prin certitudine, predictibilitate și stimulente inteligente. RO-SEIS este instrumentul care creează acea certitudine pentru investitorul individual.

Argumentul Repatriot: capitalul diasporei

Prin Repatriot, vedem zilnic o altă dimensiune a acestei ecuații. Există zeci de mii de români în Statele Unite, Marea Britanie, Europa de Vest care au construit afaceri, au acumulat capital, și care se uită acasă cu un amestec de dor și neîncredere. Nu neîncredere în oameni,  neîncredere în sistem. Au nevoie de încredere transferată, dovedită prin stimulente și micșorarea riscului.

Un cadru fiscal clar și previzibil schimbă această ecuație fundamental. Dacă un om cu 200.000 de euro disponibili poate recupera imediat 100.000 prin credit fiscal, poate investi cu risc calculat în mai multe startup-uri românești, și poate ieși fără impozit pe câștig după 3 ani, el nu mai alege între România și Londra din sentimente. El alege România din calcul.

Estimăm că, printr-un astfel de mecanism, capitalul privat din diaspora care ar putea fi atras în startup-uri românești se ridică la 3–4 miliarde de euro în orizontul de 5 ani. Nu e o cifră romantică. E o estimare conservatoare, bazată pe masa de capital identificabilă în rețelele pe care le cunoaștem.

Repatrierea nu înseamnă doar să te întorci cu valiza. Înseamnă să te întorci cu capitalul, cu rețelele, cu curajul de a construi. RO-SEIS transformă acest apel emoțional într-o decizie financiar rațională.

Momentul este acum

România ocupă astăzi ultimul loc în European Innovation Scoreboard, cu o investiție privată în cercetare-dezvoltare de doar 0,28% din PIB, față de media UE de 2,24%. Discrepanța dintre potențial și realitate nu este inevitabilă. Este rezultatul unei absențe de politică publică. Iar absența de politică publică se poate remedia printr-o decizie legislativă.

Există modelele internaționale validate, există coaliția de voință a celor 14 organizații, există dialogul cu Ministerul Finanțelor și ANAF, există patronajul Senatului, există ecosistemul de acceleratoare și Banca de Investiții și Dezvoltare care poate co-investi alături de privați. Există voința politică semnalată la Masa Rotundă de ieri.

Ce lipsește este urgența. Și urgența trebuie să vină din înțelegerea unui lucru simplu: fiecare startup care moare azi din lipsa finanțării este o companie care nu va plăti niciodată taxele și contribuțiile care ar fi finanțat serviciile publice de mâine. Nu este un cost pe care România și-l poate permite.

Apoi avem provocările declanșate de extraordinara dezvoltare a inteligenței artificiale care pe de o parte lasă liberi mulți oameni capabili din companii care pot fi stimulați să devină antreprenori și pe de altă parte oferă și instrumentul de dezvoltare rapidă pentru anumite afaceri.

Avem un încă un număr mare de români de ispravă în Diaspora care ar vrea să revină ca antreprenori și tulburările din mediul international pot fi un factor care ajută la luarea deciziei de a fi mai aproape de cei dragi.

Marius Bostan este antreprenor în serie, investitor și business angel, co-organizator al Mesei Rotunde RISE România la Senatul României (22 aprilie 2026), și inițiator Repatriot. A deținut poziția de Ministru al Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională în guvernul de profesioniști din 2015–2016.