Modelul lui Pete Hegseth
Actualul ministru român al apărării ar trebui să urmeze pilda omologului american, Peter Brian Hegseth, care a optat pentru o formulă utilă a întâlnirilor sale cu presa.
Peter Brian Hegseth este totdeauna însoțit de șeful armatei americane, generalul John Daniel „Razin”[a] Caine (născut pe 10 august 1968), care a fost și investitor de capital de risc american și a devenit al 22-lea președinte al Comitetului Întrunit al șefilor de state majore, de la Pentagon în 2025. Anterior a ocupat funcția de director asociat, pentru afaceri militare, la Agenția Centrală de Informații din 2021 până în 2024.
Tandemul ministru civil - generalul cu funcția cea mai înaltă oferă jurnaliștilor viziunea celui ce ia decizii politice, firesc completată de detaliile tehnice ale cunoscătorilor avizați ai armamentelor și tehnicilor de luptă specifice fiecărei categorii de forțe armate.
Din fericire, Statul Major actual al Apărării României - , înființat în 1859, fiind și azi responsabil pentru conducerea, organizarea și planificarea operațiunilor forțelor armate din țara noastră -, are atât cunoscători foarte buni ai programelor de înzestrare ale organismului nostru militar, cât și analiști sclipitori ținuți în penumbră, doar pentru a favoriza darea în stambă a unor terți, vag avizați.
Dacă la conferința de presă a ministrului apărării Radu Miruță - altfel zglobiu în luarea unor decizii amânate de unii predecesori ai săi - ar fi participat și șeful armatei, generalul Vlad Gheorghiță, plus experții amintiți în cunoașterea avantajelor diferitelor programe de înzestrare, atunci evenimentul oficialului civil ar fi fost ferit de platitudine, implicit de menținerea opiniei publice românești în ceața nedumeririlor justificate.
Ar mai fi ceva. Postul de televiziune care a criticat mediocritatea ministrului amintit, la evenimentul ratat de presă, a uitat faptul că tocmai marele său moderator s-a făcut de râs ducând la Varșovia doi înstelați mereu lăudați, pe care i-a ținut înfrig, în stradă, într-un dialog marcat de grandomanie și inutilitate publică, așa că mai ușor cu criticile conjuncturale, când ținta-piept este vizibilă în oglinda matinală a unui moderator orgolios.
În paralel, alt înstelat, cu studii peste Ocean, îmi semnala că un camarad, altfel simpatic și-ar fi asumat într-o gazetuță electronică gloria nerealistă de fi înființat el Forțele pentru OperațII Speciale - o glumă deloc reușită... Generalul Ioan Sorin este părintele de facto ale acestor forțe de elită. Nu de alta, dar rescrierea istoriei postdecembriste a organismului militar românesc nu folosește decât impostorilor, câți și pe unde or mai fi supraviețuind aceștia.
Constat, cu părere de rău. că și ministrul apărării și șeful armatei NU au beneficiat de o consiliere inteligentă de relații publice, chiar dacă au la dispoziție structuri profesioniste notabile, care ar fi trebuit să anticipeze dronele imagologice ostile chipurilor publice dezirabile ale oficialului civil și al celui militar.
Și apropo!... Pe cine salutau - total aiurea! - participanții la finalul ceremoniei organizate în fața statuii de la Universitatea Națională de Apărare?...Nu era mai firească derularea ceremonialului amintit în curtea Ministerului armatei, la monumentul celor căzuți la datorie, departe de Patrie?...
Capcana reiterării unor evenimente care nu aduc nimic nou compatrioților din mediul militar indică o neatenție ce putea fi evitată. Nu credeți?...