Fiindcă este o inițiativă care, fie și izvorâtă din bună intenție, produce doar nervi și iritare. Să vedem mai întâi în ce anume constă campania.
Postul de radio Național FM, în parteneriat cu Societatea de Transport București, declanșează – citez de pe site-ul postului – „o campanie națională de promovare a transportului în comun“.
Pe același site, Andrei Creci, director general al STB, declară, într-o frază mustind de capcane logice și frazeologice: „«Mergem împreună» este o campanie în logica tuturor campaniilor pe care STB le promovează de ceva timp pentru a se conștientiza faptul că pentru a alege mijloacele de transport în comun pentru călătorul din București este cea mai bună soluție“.
Fraza directorului trimite cu gândul la principiul aforistului: „Spune-mi ce-ai înțeles ca să-ți spun ce-am vrut să zic“.
Dincolo de încâlceala cuvintelor, se impune totuși amănuntul că „Mergem împreună“ este o campanie națională adresată călătorilor din București. Interesant. E ca și cum ai spune că Oțelul Galați este o echipă din Zalău.
„Campania“, cu niște ghilimele cât se poate de utile, constă în pisălogirea călătorului din momentul în care se urcă în mijlocul de transport și până coboară.
În autobuz se aude în buclă (și tare, ca pentru surzi) un text prefațat de un claxon dintre cele pe care le criticăm când le auzim pe stradă.
Textul invită la folosirea transportului în comun și este spus de mai multe persoane cunoscute din muzică și show business: Connect-R, Adrian Enache, Cristi Minculescu, Ștefan Stan, Antonio Passarelli, Corina Chiriac.
Dacă ai norocul meu – o călătorie cu autobuzul 335 de la BCR Titan până la Piața Presei Libere, în condiții de trafic intens -, riști să asculți mesajul de campanie de cincizeci de ori.
Nu contează că vrei să fii singur cu gândurile tale, să citești, să te pregătești pentru un interviu sau pentru un examen. „Campania“ e mai importantă, deși nașii ei ar fi trebuit s-o boteze „Mergem împreună și vă umplem de draci“.
De ce am pus ghilimele cuvântului „campanie“? Fiindcă nu avem de-a face cu așa ceva, ci doar cu o agresare auditivă la limita sadismului.
Pe lângă asta, pretinsa campanie nu e doar inutilă, ci și jignitoare pentru inteligența călătorilor. De ce? Iată de ce. Întâi și-ntâi, e un efort fără noimă, excelent ilustrat de expresia englezească „preaching to the converted“, câtă vreme cei cărora li se adresează sunt oricum înăuntrul mijlocului de transport și nu par pasageri accidentali.
E suficient să te uiți la ei și la felul cum își scot legitimațiile pentru validare ca să-ți dai seama că e vorba de oameni care circulă în mod obișnuit cu mijloacele de transport în comun. Și, atunci, de ce să-i asasinezi fonic cu o invitație care nu le folosește la nimic?
Dacă tot ți se pare utilă ideea unei asemenea campanii, de ce n-o faci recurgând la inteligență? Adică printr-o serie de panouri vizibile în primul rând pentru posesorii de mașini, nu pentru călătorii cu abonament.
În ceea ce privește jignirea inteligenței, lucrurile se lămuresc din clipa când o auzi pe prima dintre vedete murind declarativ de grija transportului în comun.
În cazul meu, recitatorul dintâi a fost Connect-R – așa s-a nimerit. Însă, indiferent cu ce voce începe chinul din autobuz, întrebarea e aceeași: de câte ori v-ați întâlnit, stimați colegi de transport în comun, cu cei amintiți mai sus?
Când vi s-a întâmplat să vă aflați în același troleibuz cu Corina Chiriac sau în același tramvai cu Cristi Minculescu? Și când s-a urcat în autobuzul vostru Adrian Enache, după ce tocmai își luase niște medicamente de la „Farmacia inimii, Catenaaaaaa?“.
