VIDEO Care au fost cele mai complicate repatrieri medicale în 2025. Evacuări din Bagdad și Gaza
Doi medici români specializați în repatrieri medicale la nivel internațional au povestit la Newsweek Life care au fost cele mai complicate cazuti pe care le-au avut în 2025. Au fost inclusiv în zone de conflict.
Medicii Valentin Dingă și Adrian Simion sunt singurii români acreditați internațional pentru a face repatrieri medicale. Amândoi au avut foarte multe misiuni complicate în 2025 pe care au reușit să le ducă la capăt cu bine.
Care au fost cele mai complicate repatrieri medicale în 2025. Evacuări din Bagdad și Gaza
Newsweek România: Știu că ați avut foarte mult de lucru în 2025, dar aș vrea să îmi spuneți cum a fost, ce probleme ați avut și cum le-ați rezolvat?
Valentin Dingă: Anul 2025 l-am început în forță în prima zi când a trebuit să facem o evacuare de urgență din Bagdad, în Irak. Pe 1 ianuarie am plecat din concediu, pentru că la noi nu știi niciodată cât să stai în concediu, și pe 2 ianuarie eram la Bagdad. Problema a fost că în acea zi se împlineau un număr de ani de la uciderea unui general în Bgadad și era o manifestație foarte mare împotriva Ociidentului și SUA.

Și atunci misiunea a avut un risc extrem de ridicat. Toată deplasarea s-a făcut în mașini blindate. A fost o poveste cu multă adrenalină să spunem așa. Cazul era complex, cu foarte multe riscuri pe timpul zborurilor. A fost un pacient român cu arsură la nivel de esofag cu foarte multe riscuri și trebuia urgent adus în România și operat.

La Bagdad toate zidurile sunt ciuruite, oamenii sunt arestatți dacă se opun regimului aflat la conducere. E foarte greu pentru oamenii de acolo. N-am avut timp și n-am putut să intru în discuții cu localnicii pentru că a fost o misiune contratimp. Adică am fugit de la avion la spital în mașinile blindate și înapoi.
Citește și: Recordurile doctorului român acreditat pentru repatrieri medicale, studiu de caz în Europa
După aceea au venit alte misiuni prin diverse colțuri ale lumii. Am fost în Gaza, în Egipt, e cunoscut cazul acelui român înjunghiat în Egipt.
O zonă foarte riscantă este și Coasta de Fildeș pentru că acolo febra galbenă e ca gripa la noi și există un risc epidemilogic foarte mare și pentru noi.
Ați împărțit cumva activitatea?
Valentin Dingă: Da, ne împărțim activitatea. Împreună face misiuni extrem de complexe care necesită echipă medicală. Anul aceasta am făcut 3-4 misiuni împreună, restul am fost separați.

Domnule Simion cum ați ajuns să vă ocupați de repatrieri medicale?
Eu cu domnul doctor Dingă am început o colaborare chiar pe timpul facultății în 2012-2013, după care am plecat în Anglia și drumurile noastre s-au separat. Eu am avut norocul să intru în această indistrie fiind omul potrivit la locul potrivit. În 2020 lucram în Londra, într-un centru COVID, când actualul premier britanic Keir Starmer ne-a vizitat la sediul din Aeroportul Heathrow. Colegii mei erau mai sfioși, însă eu nefiind la curent cu politica, nu știam cine este, și am interacționat foarte liber cu el.
Tot acolo era și un CEO de la o companie de asigurări și, la sfârșit, acesta a venit la mine și mi-a spus că vrea un CV. Și așa am intrat în această industri și m-am întâlnit din nou cu domnul dcotor Dingă fără să planificăm abolut nimic.
Citește și: VIDEO Cât costă o repatriere medicală și de ce sunt mai expuși șoferii de camioane. Cine plătește?

Valentin Dingă: Vă dați seama că e o mândrie extrem de mare să lucrez împreună cu un elev pe care l-am pregătit, să fim mândri unul de celălalt și mai ales să facem ca România să aibă o echipă specializată în repatrieri medicale.
Care sunt zonele în care acționați ?
Adrian Simion: La nivel global. Anul acesta, din ce am verificat, am peste 165 de zboruri. Cam o repatriere la trei zile, în medie. Sunt și zboruri de legătură, majoritatea sunt pe distanțe lungi, transatlantice, Australia, Indonezia, India foarte des.
Valentin Dingă: O misiune durează minim 4 zile și se poate întinde până la 7 zile. O asemenea misiune este și extrem de de obositoare pentru că stai cu pacientul 22-26 de ore, ceea ce este extrem de mult pentru un singur om. Eu am avut undeva la peste 72 de misiuni anul acesta. sunt cam așa mi și până acum.
Faceți repatrieri și pentru alte țări?
Adrian Simion: Da. Acum am avut un pacient cu o fractură la schi, de repatriat în Marea Britanie.
Care au fost cele mai complicate cazuri?
Valentin Dingă: Au fost mai multe. Am avut pacienții de repatriat din Turcia, din Germania, care erau ventilati mecanic, instabil hemodinamic, cu noradrenalină, dopamină, adrenalină toate la nivel maxim, cazuri foarte complexe.
Ce pățiseră?
Valentin Dingă: Accidente vasculare, traumatisme, cancere, adică tot felul de cazuri, nu doar o anumită patologie.
Acuma spre sfârșit de an, de regulă cei care sunt la tratament în afară doresc să revină în țară de sărbători. Asta și pentru că majoritatea clinicilor de excelență își cam iau concediu în perioada asta de final de an.
Mai avem solicitări, de exemplu în Indonezia, Thailanda, dar să vedem cum le organizăm. Încă nu știm exact Încercăm o colaborare pe partea de Indonezia pentru că nu mai avem consulat acolo, din păcate este post vacant, și atunci trebuie să găsim variante să-i ajutăm pe românii de acolo ajungă acasă. Sunt mulți români acolo.
Adrian Simion: Și din păcate mulți dintre cei care merg acolo mai ales acum, în perioada sărbătorilor, pleacă fără asigurări.
Costurile de transport medical sunt foarte mari, iar dacă nu sunt acoperite de asigurare, apare o mare problemă. Care a fost cel mai costisitor transport?
Adrian Simion: Chiar anul acesta am avut un transport din Atlanta către Uzbekistan, un pacient uzbek care a suferit o complicație. Fiind tânăr și-a făcut un grup de prieteni nu tocmai perfecți și a avut de suferit. Iar costurile la finalul internării au fost de 52 de milioane de dolari. Atât l-a costat pentru că a stat un an în comă iar costurile în Statele Unite sun exorbitante.
Și cine a plătit această sumă?
Pe de o parte banii au fost plătiți prin asigurare și am înțeles că statul american are un tratat bilateral cu Uznekistan. Transportul în sine pot să zic că a fost vreo cam vreo 40-50.000 dolari.
Care a fost misiunea care v-a impresionat cel mai mult?
Chiar am avut un caz recent al unui pacient român. Ne-am dorit din suflet să ajutăm familia și să aducem o bucurie. Eu m-am întors de urgență de la un alt caz, am mi-am modificat zborurile special ca să putem să facem misiunea împreună cu domnul doctor Dingă.
Valentin Dingă: Am adus pacientul de la Istanbul. A fost un caz cu foarte mare risc de embolie pulmonară și de tromboze pe timpul zborului, chiar dacă e un zbor scurt. Automat a necesitat o echipă medicală specializată pentru a susține tot ce înseamnă partea de tratament și de a evita riscurile pe timpul zborului.
Din cazurile pe care le-ați avut anul trecut, cam câte persoane au fost asigurate și câte nu?
Adrian Simion: Am avut un caz în Columbia cu un tânăr englez care a căzut în fața unui TIR, dar a avut inspirația de moment de a se împinge cu mâna astfel încât să nu treacă roata peste el. Însă TIR-ul a trecut cu roata peste mâna lui. Cei din Columbia i-au spus că singura șansă e să i se amputeze mâna.
Pacientul s-a împotrivit și am mers cu el către Marea Britanie. A fost sedat tot drumul pentru că rana era deschisă, i se vedeau toate tendoanele. A trebuit să schimb panamentele la escale, atunci când aveam un mediu steril. Costurile au fost undeva la 40.000 de dolari. Pacientul nu era asigurat. Acum e bine, ăl văd în continuare călătorind, mă bucur că el a avut puterea să suporte toată durerea și mâna a fost salvată. Columbia nu este o țară cu un sistem medical prea dezvoltat.
Valentin Dingă: La nivel de asigurări, foarte mulți din cei care pe care i-am adus aveau asigurare, dar din păcate au fost respinși de companiile de asigurări pe diverse motive, pentru că la noi dacă ai o boală cronică trebuie să-ți faci un alt tip de asigurare, nu cea normală. La noi, oamenii nu știu lucrurile acestea, iar apoi se rezesc că li se respinge plata despăgubirilor și trebuie să suporte costurile. Și am avut ambulanță aeriană care a costat 47.000 de euro.
Au fost destul de multe misiuni problematice din punct de vedere logistic și financiar.
Cum a fost la conferința Institutului European de Aero-Medicină?

Valentin Dingă: La conferința mondială a Institutului European de Aero-Medicină am participat fiind singurii români certificați de acest for. Acolo s-au discutat foarte multe aspecte pe partea de safety-security pentru că numărul accidentelor în care au fost implicate escorte medicale s-a dublat în 2025 față de 2024. S-a discutat despre zborurile lungi pentru că pe distanțele foarte luni nu poate să facă față un singur membru ca escortă medicală pentru că e extrem de obositor.
Au fost cazuri în care medicul a făcut infarct, evident că nu mai putea acorda sprijin medical, avea nevoie el însuși de sprijin, iar avionul a trebuit să aterizeze de urgență. Din acest motiv trebui să fie impuse noi standarde pentru escortele medicale.
Cum stă România față de alte țări la capitolul asigurărilor medicale?
Valentin Dingă: Cred că toată Europa de Est este cam aceeași situație. Nu este România undeva mai jos față de restul lumii. Cei mai asigurați sunt cei care călătoresc din Marea Britanie. Americanii au chiar în polița lor medicală pe care o plătesc lunar inclusă această asigurare de călătorie. Dar pacienți din Europa de Est încă nu au cultura asta.
Adrin Simion: În Europa avem cardul european de sănătate și toată lumea merge pe ideea asta. Cardul european de sănătate asigură îngrijirile medicale de urgență, dar transportul în cazul unei eventuale repatrieri nu este inclus.
Valentin Dingă: La noi tot e această nebunie cu lipsa de fonduri pentru finanțarea sistemul sanitar. Noi avem pachetul de bază în lege.S-a dorit inițial să fie și pachetul suplimentar. Din punctul meu de vedere, acela ar putea să mai aducă foarte mulți bani în bugetul Sănătății.
Plătești suplimentar o sumă și beneficiezi de repatrierea medicală, poți să beneficiezi de tratament de specialitate, se pot face mai multe. Dar din punctul meu de vedere, de 7 ani de când am acest proiect, n-am văzut pe cineva care să-și dorească să rezolve acest lucru.
De curând m-a sunat secretarul domnului ministru i-am spus: Cum de sunați? E surprinzător? Mi-a spus că trebuie să vorbim despre o repatriere medicală. I-am zis că eu de 7 ani încerc să rezolv roblemele asta și mi-a spus că despre asta o să vorbim altă dată. Și nu mi-a mai răspuns.
Noi doi suntem cei care cred că am văzut mai multe spitale și sisteme medicale decât au văzut toți miniștrii în ultimii 50 de ani.
Dar asta e problema sistemului politic din România, nu își dorește nicio schimbare.
Unde ați găsit servicii medicale de calitate și unde au fost cele mai proaste?
Adrian Simion: În India să știți că am dat de cadre medicale foarte bine pregătite. Pot să spun că cel mai prost sistem medical l-am cunoscut în Filipine, din punct de vedere logistic, nu medical. Însă partea logistică este foarte importantă. Dacă nu avem documentele în regulă nu putem să decolăm cu pacientul. Am avut un caz în Filipine în care am stat 10 zile după documentele medicale. Pur și simplu am stat degeaba.
Valentin Dingă: Repatrierile medicale sunt foarte greu de organizat și depinzi de sistemle medicale. Să dăm exemplu România. Dacă ești cetățean străin poți plăti doar cash la spitalele de stat din România. Nu poți plăti cu cardul, nu poți plăti prin ordin de plată.
Ca sisteme de sănătate, mai jos decât România este o parte din Nigeria, Colombia și țările de acolo. Dar în rest, dacă ne uităm în Asia, tot ce înseamnă Tailanda, Vietnam, sunt cu mult peste noi. Până și în Coasta de Fildeș, unde nu-s canalizări, când am fost într-un spital privat avea cu robot cu AI care te ghida, îți spunea unde să te duci, putei pune întrebări în orice limbă.
Adrian Simion: Trebuie să și menționăm că toți pacienții, de obicei, sunt redirecționați către spitale private în proporție de 95% în care oricum te aștepți să fie un standard mult mai ridicat.
Valentin Dingă: Ca spitale de stat a fost Ismit unde v-am spus ce probleme am avut și a mai fost un spital în Istanbul, identic cu cele din România. Noi suntem totuși la un nivel acceptabil.
În ultima perioadă am avut o situație mediclă de rezolvat în România și m-am uitat la o anumită operație extrem de dificilă care în străinătate costa 30-40.000 euro, și aici am făcut-o cu 15.000 euro. N-am avut altă variantă decât la un spital privat în România. Și m-am uitat la ce decontează Casa de asigurări de Sănătate - 2.000 euro. Nu ai cum să faci performanță cu sume atât de modice, n-ai cum să aduci tehnologie de ultimă oră, n-ai cum să folosești echipamente și materiale în operații în ortopedie, neochirurgie.
Ce v-ați propus pentru anul viitor?
Adrian Simion: În primul rând, să fim sănătoși, să-i ducem pe cei dragi acasă atunci când au câte o problemă din toate cărțile lumii. Cam asta ne dorim, să- facem pe ceilalți fericiți.
Valentin Dingă: Sper să primim și un răspuns de la vreo instituție din România, Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Externe, că văd că sunt dezinteresați de români și să reușim să dezvoltăm noi punți de colaborare în anumite zone în care România nu are reprezentanți, astfel încât să putem ajuta dacă este nevoie vreodată.
Căutăm parteneri parteneri locali că locali pentru zonele în care România nu are reprezentanță diplomatică.
Adrian Simion: Exact asta s-a întâmplat și la conferința Eurami, la care au fost companii din întreaga lume și ne-am făcut conexiuni peste tot, iar acum, cum spunea domnul doctor, așteptăm să începem colaborările.
De ce e mai complicat colo unde România nu are o reprezentanță diplomatică?
Valentin Dingă: Acest GDPR ne îngreunează extrem de tare misiunea, pentru că spitalele spun că nu pot da documente decât familiei. Intervine și faptul că mulți nefiind vorbitori de limbă engleză comunicare este aproape imposibilă.
Dacă avem un colaborator local, ne poate da o împuternicire care să ne reprezinte, și acesta poate să comunice cu spitalul, să știm că totul e OK acolo și să putem stabili o punte de legătură.
Adrian Simion: Am avut situații în care pacienții au rămas fără documente și a trebuit să vină un consult, să-i facă poză, să refacă toate documentele. Iar gândiți-vă ce se întâmplă cu pacienții români în Indonezia, pentru că această destinație e de actualitate.
Mai e și problema pacienților solo travel, care călătoresc singuri.
Trebuie să spunem că fără documente pacienții nu pot fi transportați. Iar documentele pot fi distruse sau pierdute în urma unui accident.
Valentin Dingă: Și iar discutăm despre importanța acestui proiect în colaborare cu Ministerul Sănătății și Ministerul Afaceri Externe. Acest proiect de repatriere este un proiect foarte serios care încearcă să sprijine românii de pretutindeni. Nu este făcut pentru a avea eu niște beneficii. Dacă era vorba de niște betinficii, la fel ca și Adi, ne duceam cu străinii și rămâneam acolo. Dar aici e vorba de a ajuta românii, de nimic altceva.