Radu Paraschivescu: Ce nu avem voie să uităm

DE Radu Paraschivescu | Actualizat: 20.12.2019 - 16:41

Monica Lovinescu vorbeşte în Jurnal inedit. 2001-2002 despre „datoria de memorie“ . Ea recunoaşte că, auzind sintagma la Virgil Ierunca, se simte obligată s-o preia şi s-o transmită mai departe.  

SHARE

De ce? Din mai multe motive. Printre altele, fiindcă e riscant ca, instalat în confortul clipei prezente, să-ţi aşterni viitorul fără să ţii minte trecutul.

Datoria de memorie e vitală, fiindcă doar în orizontul ei îţi pricepi viaţa la temperatura ei reală şi poţi să te aşezi în albia a ceva căruia îi spunem, imprecis şi uneori sfielnic, destin.

Nu întâmplător invitaţia la memorie vine din partea unui om care a făcut din exigenţă criteriu de operă şi de viaţă.

Memoria autentică, nefalsificată, e proprie oamenilor verticali, fiindcă doar ei se pot arăta în faţa oricărui examinator, cât de înalt sau de sever, fără să simtă nevoia concesiei. Din 1989 încoace, memoria şi uitarea fac bras-de-fer sub ochii noştri.

Uneori, ni se aprinde în ochi speranţa că braţul memoriei va învinge. Doar uneori. De multe, de prea multe ori, braţul care triumfă e al uitării.

Şi e păcat. Şi e ruşine. „Uitarea ca primă condiţie a memoriei“  devine astfel un paradox care asigură alibiul tuturor amnezicilor, autentici sau de conjunctură.

Ce nu avem voie să uităm din istoria ultimelor trei decenii? O mulţime de lucruri, dintre care se desprind câteva.

Primul este aşezarea castelului democratic al României post-1989 pe o fundaţie nesigură, pe al cărei nisip încă se văd pete de sânge nevinovat.

Cascada de manipulări izvorâtă din mintea lui Ion Iliescu şi din gurile crainicilor TV nu poate fi dată uitării, ca de altfel nici lichidarea curajoşilor care descoperă că „teroriştii“ de pe acoperişuri, care trag din toate poziţiile, sunt simple simulatoare menite să provoace panică.

A se adăuga aici ruşinea zilnică de-a trăi în contemporaneitatea unui Ion Iliescu încă nepedepsit pentru abjecţiile săvârşite.

Pădurile de cruci prin care şuieră vântul reproşului nu pot fi altceva decât martori împietriţi ai crimei. Între lacrimile unei mame rămase fără lumina vieţii şi inocentarea unui comisar al răului, justiţia preferă şi astăzi a doua opţiune.

Nu avem voie să uităm siluirea adâncă, în văzul şi în auzul ţării, a celei mai frumoase iniţiative civic-morale de la începuturile vieţii de după comunism.

Pe 11 martie 1990, George Şerban citeşte din balconul Operei din Timişoara proclamaţia în treisprezece puncte, care dă ocazia României să obţină o respiraţie mentolat-europeană. România ar profita de ocazie, dar n-are cum.

La Bucureşti, Proclamaţia e bruiată şi răstălmăcită de Cornelius Roşiianu, crainic al postului public de televiziune, care o transformă în proiect secesionist. De ce?

Din cauza punctului 8 al documentului, care conţine următoarea frază: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice liste, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate“.

Încârdăşirea dintre Ion Iliescu şi Securitate nu poate fi periclitată de un romantic care chiar crede în puterea căinţei.

Nu avem voie să uităm Mineriada din iunie 1990, prin care acelaşi Ion Iliescu împinge România de pe coama valului de încredere continentală în subsolurile feudalismului roşu.

Relaţia dintre Iliescu şi Securitate îşi arată din nou eficienţa, câtă vreme minerii chemaţi la Bucureşti să-i căpieze în bătaie pe bucureştenii cu aer  intelectual sunt conduşi doar aparent de Miron Cozma şi în realitate de Nicolae Cămărăşescu.

Nici pe acesta din urmă nu avem voie să-l uităm. Şi nici pe minerul anonim care descoperă „dolari la peneţeu“ şi, oroarea ororilor, o maşină de scris electrică.

Şi nici pe gospodinele care-i aplaudă orgasmatic pe mardeiaşi şi-l confundă pe Ion Raţiu cu Mihai Eminescu, ambii fiind purtători de papion. Şi nici pe – din nou – Ion Iliescu, dispus să mai mintă o dată, sfidând înregistrările video, şi să declare că nu el îi chemase pe mineri.

Aşa trebuie să înceapă „datoria de memorie“ . Sunt trei paşi dintr-o serie lungă. Însă doar neuitând ce s-a întâmplat atunci, în 1990, mai putem emite astăzi, nesigur şi câteodată blazat, pretenţii la redresare şi la oxigen moral.

Şi fiindcă tot vorbim de uitare şi memorie, să spunem că Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca nu au statuie în capitala liberă de comunism a României. Adrian Păunescu, în schimb, are. În centru.

Radu Paraschivescuscriitor și jurnalist.

Citește dosarul integral „Dosarul 30 de ani”

VIDEO Ultima încercare a lui Ceaușescu de a-și adormi poporul

Cum să nu am ură pe Iliescu?“

Dosarul Revoluției, o epopee de 30 de ani

Cum s-au omorât românii între ei la Revoluție, din ordinul CFSN și al MApN

„Odioasa dictatură s-a prăbușit!“

Patapievici: Revoluția de centru. Reflecții asupra Revoluției Române și a revoluțiilor din 1989

Oliver Jens Schmitt: România are nevoie de o cultură a memoriei anului 1989

Victor Rebengiuc: „Când comuniștii l-au gonit pe Rege, fost un moment îngrozitor pentru mine“

Stanomir: „Între România pe care Regele o părăsește și cea în care revine nu mai e nicio legătură“

Radu Paraschivescu: Ce nu avem voie să uităm

VIDEO Petre Roman: „Nu am absolut nimic să-mi reproșez în privința Revoluției. Nici a Mineriadei“

Tismăneanu: Românii tânjesc după un nou început, la 30 de ani de la Revoluția lor sângeroasă

Dragoș Paul Aligică: Are sens o identitate românească în lumea asta globalizată?

Mircea Mihăieș: Privind înapoi cu speranță

Igor Cașu: Am îndrăgit România din 21 decembrie 1989

Radu Vancu: Pesedismul n-a fost un comunism, dar a avut aceeași vocație a minciunii endemice

Adrian Cioflâncă: Hibridarea revoluționară

Cristian Diaconescu: Românii și-au dorit cu patimă să trăiască într-o lume liberă

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -