O știre seacă face ca astăzi, 9 iulie 2018, să fie una dintre zilele acelea în care se consumă atâta energie în România încât e greu, dacă nu imposibil să-ți păstrezi calmul.
Opinii
Au mers prea departe și răspunsul celor speriați tot departe musai să meargă.
În timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing a invadat Georgia, iar după cele de la Soci a anexat Crimeea și a aruncat Ucraina în război. Ce urmează după Mondialul de fotbal, pe care și-a dorit să-l găzduiască pentru a proiecta la nivel planetar imaginea unei Rusii renăscute?
E o dovadă de impotență politică să speri că PSD poate fi învins doar prin manifestații de stradă, cu sprijinul partenerilor occidentali îngrijorați de asaltul împotriva statului de drept, sau eventual prin jocul serviciilor secrete și în justiție.
Un mesaj cel puțin dubios își face loc în spațiul public, taman în momentul în care tabăra Dragnea a ajuns cu disperarea în punctul culminant.
Dacă ar avea o minimă, minimă onoare, Liviu Dragnea ar pleca acum din viața politică. Dar Liviu Dragnea nu are onoare deloc și se va lăsa scos pe tușa istoriei foarte greu.
Am urmărit cu mare atenție discursul lui Liviu Dragnea de la mitingul împotriva abuzurilor, organizat de PSD. Spre deosebire de cei aduși cu arcanul în Piața Victoriei, eu am rezistat până la sfârșit.
Observ că sunt unii care încă mai spun: „Lucrurile nu rămân așa!” Sau: „Are președintele un plan”. Sau: „Suntem în UE, în NATO, nu fac ei chiar tot ce vor cu noi.” Sau: „Au câștigat alegerile în mod democratic, să-i lăsăm să conducă țara”. Sigur, fiecare poate spune ce vrea.
