Democrația n-am pierdut-o luni seara. Ci în 11 decembrie 2016, când ne-am „pișat pe el de vot”.
Democrația n-am pierdut-o luni seara. Ci în 11 decembrie 2016, când ne-am „pișat pe el de vot”.
La aproape treizeci de ani de la 1989, România este, încă, dependentă de tiparul constituţional pe care îl imaginează FSN şi îl amendează, peste un deceniu, PSD.
În plin scandal pe tema justiției, mă așteptam s-o văd pe Viorica la inaugurarea gropii de pe Autostrada Soarelui sau la vreo altă realizare din asta, nu doar pe marginea unui canal pe care nu știm nici măcar încotro va curge apa.
Aveam doar 10 ani în decembrie 1989, dar nu am uitat momentul în care mama mea a izbucnit în lacrimi în fața televizorului, privind cum Ceaușescu fuge de pe clădirea Comitetului Central.
Atunci când a inventat ceea ce mai târziu avea să devină Facebook, lui Mark Zuckerberg nu-i trecea prin cap că invenția lui va schimba lumea. În bine sau în rău, rămâne de văzut.
Soraya Belkacemi, de 45 de ani, își creștea singură cele două fiice gemene, de 13 ani, al căror tată, polițist și el, murise acum câțiva ani. Soraya a intrat în poliție când avea 21 de ani. Lucile Garcia (53 de ani) se măritase, cu o lună înainte, cu un comisar de poliție.
Numirea ministrului Educației, Valentin Popa, a fost însoțită de hohote de râs după ce presa a dezvăluit modul dezastruos în care acesta se exprimă.
Dacă odată au calculat că sub comanda repetentului de Teleorman au câștigat totuși alegerile, social-democrații ar trebui să gândească acum la rece: Dragnea scoate România din ansamblul euroatlantic și o duce în zona gri, cea a incertitudinilor geopolitice.