Acum aproape șase luni, la Parlamentul României se depuneau câteva zeci de CV-uri. Posesorii lor aplicau pentru diverse posturi în Guvernul României: premier, ministru de una, ministru de alta, ministru de ailaltă. Știau toți că selecția e aranjată dinainte, dar cu formalitățile nu te joci. Ori suntem serioși, ori nu mai beneficiem de încă o șansă de la președintele Klaus Iohannis. Așa cum era previzibil, deci, toți aplicanții au primit slujbele dorite. Așa a fost numită CEO al întreprinderii de stat numite România o doamnă care răspunde la prenumele Vasilica și Viorica și numele Dăncilă.
Acum e târziu să mai facem un exercițiu de imagine, cum ar spune doamna prim-ministru, și să fantazăm asupra calităților dumneaei, am văzut tot ce se putea și ceva în plus în ce o privește pe Dăncilă cea reală. Totuși, putem face un exercițiu de imagine pe baza imaginii formale a fostei europarlamentar, cea din CV. Iar capitolul de „Competențe și aptitudini organizatorice“ ne oferă un diamant rar. Pe care vi-l ofer neprelucrat: „Capacitatea de a conștientiza și înțelege identitatea culturală națională în interacțiune cu identitatea culturală a Europei, dar și a altor țări ale lumii“.
Ați recitit citatul cel puțin o dată, nu? E firesc: imbecilitatea prețioasă este perplexantă.
Vasăzică, după autorul acelui rând și jumătate de „competență“ dănciliană (care autor nu pare a fi chiar
Vasilica Viorica), „identitatea culturală națională“ - un construct intelectual complex, despre care s-au scris
nu tomuri, ci biblioteci – este o chestiune despre care prim-ministrul României nu doar că își dă seama („conștientizează“) că există, dar pe care chiar o „înțelege“ (!).
Și nu doar atât: nu își dă seama numai că „identitatea culturală națională“ există, până și că interacționează cu sora ei europeană (vast program!), dar și cu verișoarele din alte țări (de unde se înțelege că și Europa e o țară).
Concluzia: de mirare nu e că premierul României nici nu a conștientizat, nici nu a înțeles că trebuie să asculte și o părticică din „identitatea culturală națională“ a Croației, adică imnul, de mirare e că nu a dansat pe imnul nostru îmbrăcată în port popular teleormănean.
