Opinii
Aparenta renunțare la o ipotetică ordonanță de urgență care să modifice legislația penală nu-l face pe Dragnea în vreun fel mai suportabil. Singura decizie corectă a șefului PSD acum este demisia de la șefia Camerei Deputaților și deșurubarea păpușii din cârpe de la Guvern.
Un mesaj cel puțin dubios își face loc în spațiul public, taman în momentul în care tabăra Dragnea a ajuns cu disperarea în punctul culminant.
Să nu ne închipuim că toți oamenii din țara asta sunt înspăimântați de mahmureala ideologică a găștii socialis-toide - nu toți au comemorat, de exemplu, nebunia mineriadelor, nu toți au fost îngrețoșați de bătaia de joc pe care aceeași gașcă a administrat-o Simonei Halep.
Am urmărit cu mare atenție discursul lui Liviu Dragnea de la mitingul împotriva abuzurilor, organizat de PSD. Spre deosebire de cei aduși cu arcanul în Piața Victoriei, eu am rezistat până la sfârșit.
Democrația n-am pierdut-o luni seara. Ci în 11 decembrie 2016, când ne-am „pișat pe el de vot”.
La aproape treizeci de ani de la 1989, România este, încă, dependentă de tiparul constituţional pe care îl imaginează FSN şi îl amendează, peste un deceniu, PSD.
În plin scandal pe tema justiției, mă așteptam s-o văd pe Viorica la inaugurarea gropii de pe Autostrada Soarelui sau la vreo altă realizare din asta, nu doar pe marginea unui canal pe care nu știm nici măcar încotro va curge apa.
Aveam doar 10 ani în decembrie 1989, dar nu am uitat momentul în care mama mea a izbucnit în lacrimi în fața televizorului, privind cum Ceaușescu fuge de pe clădirea Comitetului Central.
Abonamente
Ultima oră
