La aproape treizeci de ani de la 1989, România este, încă, dependentă de tiparul constituţional pe care îl imaginează FSN şi îl amendează, peste un deceniu, PSD.
Opinii
Mai întâi, au fost procesele sumare, în anii ’50. Au urmat pușcăriile și munca forțată. Apoi, îndobitocirea, foamea, frigul, Securitatea, absurdul, paranoia. Iar la final, gloanțele dintre 16 și 22.
Aveam doar 10 ani în decembrie 1989, dar nu am uitat momentul în care mama mea a izbucnit în lacrimi în fața televizorului, privind cum Ceaușescu fuge de pe clădirea Comitetului Central.
Recenta decizie a Curții Constituționale a României, care îi dictează Președintelui Klaus Iohannis ce să facă, scoate la iveală găunoșenia sistemului de pe malurile Dâmboviței.
Soraya Belkacemi, de 45 de ani, își creștea singură cele două fiice gemene, de 13 ani, al căror tată, polițist și el, murise acum câțiva ani. Soraya a intrat în poliție când avea 21 de ani. Lucile Garcia (53 de ani) se măritase, cu o lună înainte, cu un comisar de poliție.
De azi, Curtea Constituțională a României își poate schimba denumirea în Curtea Constituțională a PSD.
Dacă odată au calculat că sub comanda repetentului de Teleorman au câștigat totuși alegerile, social-democrații ar trebui să gândească acum la rece: Dragnea scoate România din ansamblul euroatlantic și o duce în zona gri, cea a incertitudinilor geopolitice.
Este o chestiune de timp până când Dragnea va mai da o gaură in Pilonul II de pensii. A făcut-o deja, la începutul anului, când a redus contribuția de la 5,1% la 3%.
