Urmau să devină bunici. Fiul Lucilei are 25 de ani. Fratele lui a murit la 21 de ani, într-un accident de mașină, acum zece ani. Două femei, așadar, greu încercate de soartă, care au reușit să meargă mai departe. Până marți, 29 mai, ora 10:30.
Cyril Vangriecken avea 22 de ani și mergea să-și depună lucrarea de finalizare a studiilor. Urma să obțină, în câteva săptămâni, diploma de institutor. Era pasionat de pétanque, jocul cu bile de metal ai cărui practicanți par între cei mai calmi oameni din lume. În acea dimineață se afla în mașina mamei lui, care era la volan.
Neșansa lor a fost intersectarea întâmplătoare cu Benjamin Herman (36 de ani), în centrul orașului Liège. Capitala economică a Waloniei mai fusese îndoliată, la 13 decembrie 2011, de un atac terorist împotriva participanților la târgul de Crăciun. Atunci, au pierit șase oameni și au fost răniți 125.
Benjamin Herman ieșise din închisoare luni, pentru un concediu penitenciar.
În seara zilei de marți trebuia să revină în detenție, așa cum făcuse cu prilejul altor 13 concedii penitenciare de două zile fiecare și după 11 autorizații de ieșire din penitenciar pentru câte o zi. Era închis din 2003 și mai avea de executat încă doi ani de pedeapsă. Aceste permisii de scurtă durată aveau ca scop pregătirea reinserției sale sociale după eliberare. Cazierul lui includea furturi, agresiuni, vandalism și trafic de droguri. De anul trecut era fișat de poliție ca radicalizat – fenomen tot mai răspândit în închisorile belgiene și franceze.
După ce, conform datelor preliminare ale poliției, și-a petrecut o parte din noapte la bunica sa, B. Herman a jefuit o bijuterie și l-a ucis cu lovituri de ciocan pe Michaël Wilmet, un toxicoman în vârstă de 30 de ani, fost condamnat pentru trafic de droguri, o mai veche cunoștință a sa și posibil complice la spargerea bijuteriei.
În cursul dimineții, în fața unei cafenele, asasinul le-a atacat pe la spate pe cele două polițiste cu lovituri de cuțit, le-a luat pistoalele și le-a împușcat mortal. Apoi a tras asupra lui Cyril, care, alături de mama sa, aștepta în mașină la culoarea roșie a semaforului. Teroristul s-a îndreptat ulterior spre liceul din imediata vecinătate, unde, la intrare, a luat ostatecă o femeie de serviciu.
În clădirea școlii se aflau peste 800 de elevi. Unul din profesori, aflat la fața locului, a reușit în ultimul moment să închidă porțile. Atunci a intervenit un echipaj din trupele numite anti-banditism, specializate în situații de violență extremă, create după modelul trupelor americane de elită Swat. Patru polițiști au fost răniți în schimbul de focuri, înainte ca Benjamin Herman să fie lichidat. În derularea rapidă a crimelor, a strigat în mai multe rânduri ”Allah Akbar”.
În ianuarie 2017, autoritățile belgiene estimau la 450 cifra islamiștilor radicalizați aflați în pușcării. Iar în închisorile franceze, conform datelor publicate la începutul acestui an, se aflau peste 1600 de radicalizați. În ambele cazuri, circa o treime dintre acești deținuți radicalizați sunt condamnați pentru fapte de terorism, iar ceilalți, deocamdată, pentru fapte de drept comun.
Benjamin Herman era cunoscut ca brutal și instabil. De asemenea, de dată mai recentă, fusese semnalat ca radicalizat. Și totuși, a beneficiat în continuare de controversata măsură a concediului penitenciar.
Principala țintă a atacului său au fost două polițiste. Imprevizibilul acțiunii și sentimentul de neputință, de condamnare la condiția de victimă, pe care-l transmite amplifică angoasa belgienilor traumatizați de atacurile repetate, culminând cu atentatele sinucigașe din 22 martie 2016, când, în aeroportul și metroul din Bruxelles, au fost omorâți 32 de oameni și alți 340 răniți. Atunci, nivelul de alertă anti-teroristă a fost ridicat la gradul maxim, 4, iar acum se află la nivelul 2 – amenințare puțin probabilă.
Polițiștii belgieni au mai fost atacați în plină stradă, în august 2016, la Charleroi, de către un algerian, iar militarii la Bruxelles, în august 2017, de către un somalez. În ambele cazuri, cei din forțele de ordine au fost doar răniți și au reușit să-i ucidă pe loc pe agresori.
Terorismul ca o fatalitate
Circa 450 de belgieni s-au alăturat frontului jihadist din Siria și Irak, plasând Belgia, prin raportare la populația țării, între principalele furnizoare de combatanți pentru Statul Islamic. Celulele belgo-marocane sunt, încă de la începutul anilor 2000, în centrul islamismului radical. Dar contingentul cel mai numeros e cel francez: peste o mie din cei aproximativ 5000 de europeni ce au fost înrolați în Levant au plecat din Franța.
Circa 300 au revenit deja și se află în închisori, urmând ca, în 2020, primii din ei să împlinească termenul de eliberare. Nu e greu de prevăzut cu ce gând vor ieși din închisoare. Franța se confruntă și cu spinoasa problemă a repatrierii mamelor și copiilor născuți în Siria și Irak din părinți cu cetățenie franceză. În plus, fișierul francez al radicalizaților cu caracter terorist (fișele S) contorizează aproape 20.000 de persoane pe teritoriul național, motiv pentru care președintele Centrului de analiză a terorismului afirma recent că, în fața jihadismului, justiția din Franța trebuie să facă față unui fenomen de masă.
Din păcate, terorismul islamist tinde să devină o fatalitate pentru Europa, după cum indică atacuri precum cel de la Liège ori din centrul Parisului, în 12 mai, când un cecen (fișat S) a înjunghiat mortal un om și a rănit alți patru, atacatorul fiind apoi împușcat. Înăsprirea legislației și a pedepselor, adaptarea forțelor de ordine și măsurile de prevenire ori deradicalizare nu fac față, e evident, proporțiilor amenințării.
Cu tot respectul pentru victimele de la Liège, e îngrijorător modul în care polițiștii au putut fi dezarmați și uciși cu propriile arme sau, după cum atrage atenția chiar și nespecialiștilor filmul intervenției finale, faptul că criminalul a reușit să rănească patru membri ai trupelor speciale. Ușurința cu care cad victime chiar cei răspunzători de protecția cetățenilor contribuie la cronicizarea sentimentului de nesiguranță. Iar frica, după cum ne arată istoria mai mult sau mai puțin recentă, naște monștri din urna de vot.
Terorismul poate să să basculeze societatea occidentală din angelismul suicidar al ultimilor ani într-o dezlănțuire de tip extremist. Ceea ce nu ar fi de mirare. Pentru că statul nu își îndeplinește încă menirea fundamentală de a-și proteja cetățenii.
________________________________
Horia Blidaru este inițiatorul Europolis – forum de cooperare europeană și reflecție democratică. A fost, în ultimii zece ani, expert europarlamentar la Bruxelles. Este autorul cărții „Ieri și nicăieri – România în UE: Cronica unui start eșuat” (2016), iar romanul său „Fugarul” este în curs de apariție la Editura ”Cartea Românească”.
