“Reforma intreprinderilor de stat”: Programul socialist al d-nei Gheorghiu versus modelul mafiot al PSD

La concurență, PSD propune ceva mai rău și anume un proiect de lege care stopează privatizările firmelor rentabile.

Contextul în care apar asemenea politici depășite încă de acum 35 ani este ușor de explicat.

Din 1990 statul român este rezultatul unui aranjament instituțional în care se combină interesele extractorilor de rente din partide, justiție, servicii de informații. Prin urmare, conservarea controlului statului asupra firmelor, inclusiv a celor care operează în piețe concurențiale servește unei clase de paraziți care extrag venituri pe care nu le produc și care câștigă contracte avantajose cu firmele de stat, ori sunt puși în funcții de directori executivi și de administratori în firmele de stat pentru a se servi pe sine și grupurile care îi sprijină.

Acest sistem al extractorilor de rente trebuie protejat, așa încât transferul proprietății statului către sectorul privat trebuie oprit sau compromis pe orice cale. PSD este exponentul cel mai puternic al acestui sistem.

Programul d-nei Gheorghiu pornește de la premise false și de la ignorarea lecțiilor trecutului.

De exemplu să aplici programe de investiții  la ELCEN, Oil Terminal și CFR SA în lipsa unor restructurări prealabile a fluxurilor tehnologice/business processes este ineficient și o risipă de bani. Multe firme de stat au făcut investiții pornind de la premisa falsă că astfel se și restructurează implicit, fără să-și bată capul să mai facă analiza fluxurilor tehnologice/business process și sa le ajusteze.

Rezultatele sunt zero. S-au înregistrat rezultate mai bune la firmele de producție din sectorul energetic, nu pentru că ar fi fost restructurate, ci pe fondul unei conjucturi de piață, ori în condițiile în care au o rentă de monopol.

Restructurarea firmelor de stat înainte de privatizarea lor sau cu păstrarea controlului statului este o iluzie, tocmai din cauza modelului politic pe care îl avem, adică al extractorilor de rente, de care aminteam mai sus. În Polonia restructurarea firmelor de stat a fost posibilă înaintea privatizării lor.

În România aproape deloc. Au fost câteva restructurări reușite, care s-au realizat de Agenția de Restructurare (HG nr.780/1993) pentru că această autoritate avea o echipă profesionistă, dar rezultatele s-au disipat în timp. Tot un caz de succes a fost Hidroelectrica.

Acestea sunt excepții. Prin urmare, singura soluție pentru aceste companii este privatizarea, respectiv transferul controlului statului (peste 50% din acțiunile cu drept de vot) către sectorul privat, utilizând majorări de capital succesive (prin IPO) combinate cu listarea la bursă, ca să se vadă un PER și să se calculeze factorul Tobin Q.

Păstrarea controlului statului asupra firmelor de stat este o cheltuială fără funcție de venit ce reflectă o ineficiență cu caracter perpetuu.
Restructurarea firmelor de stat prin "reforme de guvernanță" este o inepție.

Am avut ocazia ca în paginile Newsweek România să explic de mai multe ori problemele de fond ale OUG nr.109/2011. Modificările aduse OUG nr.109/2011 nu se ating de abordarea politicii etatiste, astfel încât interesele extractorilor de rente să nu fie lezate.

În locul unui sistem independent de recrutare, pentru selecția candidaților la o poziție de administrator într-o "întreprindere publică" există aprox. 36 de proceduri și cerințe ce se execută în 150 zile, ceea ce nu se poate, pe lângă faptul că este costisitor și nu garantează numirile pe criterii politice sau personale.

D-na Gheorghiu să verifice din curiozitate cum se desfășoară selecția candidaților la Carpatica Feroviar România S.A. Urmează CFR Călători SA unde procesul este mult întârziat. Dosarele candidaților se depun în format digital și letric, deși pretindem că suntem în epoca transformării digitale.

În numele transparenței OUG nr.109/2011 obligă firmele controlate de stat să suporte un cost semnificativ ca să întocmească un total de 13 raportări (trimestriale, semestriale și anuale ale administratorilor și directorilor executivi cu mandat, la solicitarea Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Raportările acestea nu le citește nimeni, separat de faptul că funcționarii AMEPIP hărțuie firmele să le trimită tot felul de indicatori în formatul lor, adică să muncească în locul lor.

OUG nr.109/2011 obligă întreprinderile publice să înființeze comitete de remunerare, gestionare a riscurilor, audit, complet inutile, întrucât există auditori interni și externi care în mare parte execută aceleași activități, mai puțin cea de remunerare. S-a copiat un model birocratic existent în firmele mari occidentale listate la bursă cu acționariat disipat și unde transparența este necesară pentru protecția acționarilor minoritari. Asta nu înseamnă să copiem prostește același sistem pentru toate firmele de stat, inclusiv la SRL-uri.

Conform OUG nr.109/2011 în consiliile de administrație la firmele de stat trebuie să fie funcționari publici, deși aceștia nu au expertiză în afaceri. Tot în OUG nr.109/2011 este prevăzut că funcționarii ministerelor întocmesc scrisori de așteptări care conturează un model de afacere și planificarea strategică pentru o firmă de stat, deși acești funcționari habar nu au de firmă, nu au diagnosticul ei și nici nu au vreo experiență în sectorul privat. Este ceva de neimaginat. Pe lângă toate aceste inepții, OUG nr.109/2011 prevede că AMEPIP monitorizează 1400 de întreprinderi cu 60 de angajați care nu fac numai această activitate.

Probabil că le-ar trebui un soft de AI ca să aibă capacitatea de monitorizare. 

Pe de altă parte, nu am văzut vreo reglememtare în OUG nr.109/2011, HG nr.639/2023 sau într-o normă internă AMEPIP care să facă diferența între monitorizare, evaluare și control. Sunt multe alte vicii de fond în OUG nr.109/2011 pe care de altfel le-am scris cu altă ocazie în paginile Newsweek și îmi pun retoric întrebarea "asta este reforma guvernanței"?

În ce constă de fapt "reforma guvernanței"? Dacă se evaluează AMEPIP, dispare din schema SGG și din controlul politic al PSD s-ar face un prim pas. Dar, tot nu este suficient. OUG nr.109/2011 trebuie drastic ajustată, fără să se mai apeleze la "experții" care au modificat acest normativ.

Obiectivele PSD pentru firmele de stat

PSD - acest cadavru viu al politici românești - propune un proiect de lege care stopează privatizările firmelor rentabile pentru o perioadă de 2 ani.

În fapt, PSD nu urmărește stoparea privatizării acestora, care nu este dorită de nici un partid, ci blocarea listării la bursă a firmelor de stat rentabile, întrucât prin vânzarea unor pachete minoritare de acțiuni structura acționariatului s-ar modifica și pe cale de consecință s-ar pune problema ca și structura consiliilor de administrație să se ajusteze.

Prin urmare, PSD care s-a zbătut în ultimii ani să-și numească clientela de extractori de rente prin toate firmele de stat vrea să protejeze poziția acestora. Din punctul meu de vedere toate selecțiile care au fost făcute în ultimii 3 ani ar trebui verificate și analizate, mai cu seamă la firmele mari și la cele din sectorul de apărare.

O posibilă soluție pentru a scăpa de extractorii de rente ar fi fuziunea unor întreprinderi de stat, înființarea holding-urilor și majorarea de capital prin IPO.