Viața de după Zuckerberg

DE Sabin Orcan | Actualizat: 03.06.2018 - 12:24

Atunci când a inventat ceea ce mai târziu avea să devină Facebook, lui Mark Zuckerberg nu-i trecea prin cap că invenția lui va schimba lumea. În bine sau în rău, rămâne de văzut.

SHARE

Legenda spune că, părăsit de iubită, tânărul de numai 19 ani s-a închis în dormitorul lui de la Harvard, unde a scris primul cod al unui site de socializare. Pe care a postat apoi mii de poze ale studentelor, invitându-și vizitatorii să le dea note. De reținut că pozele fuseseră sustrase din rețeaua internă a universității. Lucru care l-a costat pe autor o suspendare academică.

Încurajat de succesul instantaneu, cel poreclit „Zuck“ s-a lăsat de facultate. Împreună cu câțiva colegi, a reușit să pună pe picioare o afacere care a atras imediat interesul investitorilor. Deși banii erau mai mulți decât în visurile lor, proaspătul miliardar n-a avut nicio remușcare să se debaraseze de primii lui asociați. Unii dintre ei au câștigat despăgubiri în instanță. Alții și-au spus povestea în cartea ecranizată în filmul „The Social Network“, care a câștigat trei Oscaruri. De partea cealaltă, Zuckerberg e astăzi al cincilea cel mai bogat om de pe planetă. Cu o avere cât o treime din PIB-ul unei țări ca România.

Așa s-a născut, de fapt, marea rețea socială. Mai întâi, dintr-o dorință infantilă de răzbunare, apoi din goana meschină după bani, foarte mulți bani.

Asemenea savantului Frankenstein, pe Zuckerberg l-a interesat să creeze, cu orice preț, ceva nemaivăzut. Nu i-a păsat dacă această creatură ar putea deveni, la un moment dat, un monstru. Sau că s-ar putea întoarce împotriva lui, ca în celebrul roman scris, acum fix două secole, de Mary Shelley. Ceea ce s-a și întâmplat, odată cu scandalul Cambridge Analytica.

Fondatorul Facebook nu s-a gândit, cel puțin la început, că joaca lui de-a socializarea poate duce la prefaceri sociale atât de profunde. La transfigurarea relațiilor interumane, la schimbarea radicală a modului în care comunicăm, dar și la folosirea fără drept a datelor personale sau la influențarea rezultatului unor alegeri. La „invazia imbecililor“ care au acum „același drept la cuvânt ca un premiant Nobel“, după cum observa regretatul scriitor Umberto Eco. Sau la „democratizarea injuriei și a insultei“, despre care vorbea recent scriitorul francez Pascal Bruckner.

Sigur, se vor găsi destui fani ai lui „Zuck“ care să respingă aceste critici. Și care să ne arate ceea ce cred ei că e jumătatea plină a paharului. Facebook-ul ne oferă posibilitatea să cunoaștem o întreagă lume nouă, să ne facem o mulțime de prieteni, fie ei și virtuali, ne permite nu doar să ne informăm, ci și să ne distrăm sau să ne dăm cu părerea, oricând și despre orice.

Unul dintre primii utilizatori și șefi ai rețelei susține contrariul. „Am creat un monstru“, „am distrus societatea“, „am exploatat vulnerabilitatea psihologiei umane“ și „Dumnezeu știe ce efect are asupra creierului copiilor noștri“, explică Sean Parker. Care a renunțat, în semn de protest, să mai folosească Facebook. Și nu pare să fi pierdut nimic. Altfel spus, există viață și după Zuckerberg!

Comentarii

© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -