Urmăresc cariera politică a liderului suprem al PSD încă de când Liviu Dragnea era „doar“ un foarte bogat președinte de Consiliu Județean într-unul dintre cele mai sărace județe ale țării.
Opinii
Darius Vâlcov, condamnat la opt ani de închisoare pentru corupție, în primă instanță, a declarat la Antena 3, televiziunea altui infractor, unul care nu și-a plătit nici acum prejudiciul, că amnistia ar fi „un moment zero în anul Centenar (...) un moment bun pentru toată lumea”.
Tocmai s-a încheiat la Bruxelles un important Summit al NATO, care va fi urmat de o întâlnire decisivă Trump - Putin, la Helsinki.
Un protestatar cu un pronunțat spirit civic m-a întrebat într-o seară, în Piața Victoriei, de ce e nevoie ca protestele să-și recapete energia din iarna lui 2017, când sute de mii de români au fost în stradă pentru a bloca OUG 13/2017.
Titlul acestui eseu este o sintagmă datorată lui G. Călinescu. Ea poate servi, cred, drept un concis și sintetic diagnostic, ori un epitaf pentru cel mai insalubru și nociv politician(ism) cleptocratic cunoscut vreodată în România.
Asaltul PSD asupra Statului, început imediat după preluarea guvernării acum un an și jumătate, nu se limitează la instituția care le dă fiori reci politicienilor corupți. Și nici măcar la ceea ce înțelegem, în general, prin Justiție.
În 2003 eram în Afganistan cu un grup de jurnaliști români. Fără pază,lăsați de capul nostru prin Kabul. Ca să ne putem face meseria, angajasem un șofer și un translator.
Partidul Social Democrat s-a compromis definitiv atunci când liderii săi cei mai importanți s-au aliniat în spatele unui condamnat penal care tocmai anunța că va da foc la țară pentru a scăpa de închisoare.
