De la “republica procurorilor” la “republica borfașilor”

DE Sabin Orcan | Actualizat: 20.06.2018 - 00:28

Simt, de ieri încoace, cum toată lumea de bună-credință clocotește de revoltă în fața celei mai crunte lovituri date în ultimii ani fragilei noastre democrații.

SHARE

Nu cred că există, de la Revoluție și mineriade încoace, un eveniment care să fi arătat atât de limpede reaua-voință a guvernanților și, totodată, neputința cetățenilor onești.

Modificarea legislației penale, votată în unanimitate de parlamentarii ticăloșiți sau pur și simplu prostiți ai puterii, va face din România un paradis al infractorilor.

Nu trebuie să fii jurist ca să înțelegi cum stau, de fapt, lucrurile. Și să deslușești, în ceața groasă a propagandei care ne vorbește despre “abuzuri” și “statul paralel”, adevărata intenție a inițiatorilor.

Cele peste 300 de prevederi adoptate fără mari dezbateri de coaliția PSD-ALDE sunt explicite în ticăloșia și prostia lor. Vă reamintesc aici câteva, încercând să le explic pe înțelesul oricărui om.

  • Urmărirea penală nu poate depăși o durată de un an. Dacă în această perioadă nu a fost identificat făptuitorul, dosarul se clasează. Astfel, orice anchetă care din motive obiective durează mai mult de șase luni va fi compromisă.
  • Instanța de apel nu mai poate da o condamnare dacă persoana trimisă în judecată a fost achitată în primă instanță decât dacă există probe noi în dosar. Practic, apelul devine inutil în cazul unei achitări inițiale.
  • Orice hotărâre judecătorească poate fi revizuită dacă motivarea nu este întocmită și semnată de judecătorul care a participat la proces. În eventualitatea decesului unui membru al completului, de exemplu, orice condamnare pe care a pronunțat-o, dar nu a apucat să o motiveze poate fi anulată.
  • Denunțătorii nu vor mai beneficia de reducerea pedepsei decât dacă fac denunțul în șase luni de la comiterea faptei. De exemplu, un complice care denunță o crimă petrecută în urmă cu șapte luni nu va mai avea nimic de câștigat și, deci, nici motivația să o facă, iar fapta, oricât de gravă, va rămâne nepedepsită.
  • Înregistrările care nu privesc faptele ce fac obiectul cercetării penale nu vor mai fi atașate la dosar. De exemplu, dacă un terorist este interceptat într-un caz de siguranță națională și el discută despre comiterea unei alte infracțiuni, proba nu va putea fi adusă la cunoștința instanței de judecată.
  • A fost interzisă dezvăluirea oricărei informații despre persoanele sau faptele ce fac obiectul urmăririi penale, cu excepția unui interes public prevăzut de lege. De exemplu, dacă procurorii încep o anchetă împotriva unui șef al unei instituții a statului, cetățenii nu vor afla că acesta este suspectat de comiterea unei infracțiuni.
  • Modificările aduse Codului Penal permit atacarea retroactivă a hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de intrarea lor în vigoare. Astfel, orice condamnare pe legea veche poate fi anulată în baza noii legi.

Evident, toate aceste modificări sunt făcute în favoarea infractorilor, nu a victimelor. Dar pentru a le înțelege sensul, trebuie să le privim în ansamblu, nu luate separat.

Un mare filosof al dreptului, Hans Kelsen, autorul Constituției austriece, în vigoare de aproape 100 de ani, spune așa într-una dintre cărțile lui de căpătâi: “Legea nu este, așa cum se spune uneori, o regulă. Este un set de reguli care au o anumită unitate pe care o înțelegem printr-un sistem. Este imposibil să înțelegem natura legii dacă ne limităm atenția asupra unei singure reguli izolate”.

Ei bine, dacă privim cu atenție “setul de reguli” impus de majoritatea lui Dragnea și Tăriceanu, ne dăm seama repede care este “natura legii”. Dincolo de salvarea pe care vor să și-o obțină, cu orice preț, niște politicieni corupți. Finalmente, scopul lor este de a transforma așa-numita “republică a procurorilor” într-o “republică a borfașilor”. Există careva, dintre oamenii onești și normali, care vrea să trăiască într-o astfel de țară?

Comentarii

© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.