Urc scările grăbit, e sâmbătă seara și e mai frig decât mi-aș fi dorit pentru final de septembrie. Metroul abia a plecat de la Universitate, dar oamenii sunt puțini, majoritatea urcă scările, ca și mine, cu capul în jos.
Opinii
Doar doi ani și am trecut de la insula de stabilitate, așa sărăcuță cum era, la capra râioasă cu coada pe sus – asta a reușit gașca lui Dragnea.
Nu-i așa că UE ne obligă la niște chestii faine? Noh, acum să știți de la mine că toate mizeriile care se întâmplă în România NU sunt, de fapt, obligații impuse de UE, ci sunt porcării impuse românilor de politicieni imbecili și mafioți.
E greu de crezut că Dragnea și colegii săi din fruntea PSD sunt în mod real măcinați de frămîntări pe tema definiției familiei. Principalul lor obiectiv este acela de a încerca să cîștige niște puncte electorale.
Și totuși se întâmplă ceva bun în țara asta, un bun care se simte tot mai puternic, tot mai consistent. Micul scandal Holograf confirmă încă o dată că cel puțin o parte din multele Românii în care coexistăm merge în direcția corectă.
Goana după funcții politice e la fel de mare oriunde în țară.
De 20 de luni, România este o țară neguvernată. Paralizată de luptele dintre facțiunile din PSD (le puteți spune și „grupări infracționale“).
De mirare: e iureș de presă cum că pesediștii din Transilvania îi cer lui Dragnea să convoace cât mai degrabă CEX-ul, vezi Doamne, ca să „tranșeze eventualele nemulțumiri”.
