Și mirarea e cu cât mai mare cu cât cei mai mulți analiști au impresia că mișcarea asta e un fel dâcos de a-i cere socoteală președintelui PSD.
De fapt: și cel de la Maramureș, și cel de la Cluj, amândoi, au dovedit în timp că sunt subalternii perfecți ai lui Dragnea. Bistrița? - hai să fim serioși!... dacă nu era jupânul de Teleorman, unii încă mai cărau fripturi pe la nunți; da, de acolo au aterizat ăia unii în fruntea județului. Ceilalți, Alba, Sibiu și ce-or mai fi fost la întâlnirea asta sunt la fel de disciplinați și de entuziaști în a scuza hoția sau analfabetismul de partid.
Dacă e s-o luăm strategic: eu cred că tocmai Dragnea i-a cerut lui Zetea să convoace „întâlnirea” asta și să ceară CEX cât mai rapid. Amintiți-vă că acum trei-patru zile tot CEX cât mai curând cerea și teleormăneanul. De ce? Păi dacă ședința asta se face rapid, nu apucă să se coaguleze masa critică, cea care-ar juca cu cuțitul pe masă și l-ar debarca pe Dragnea; a dat semnalul că își dorește, iar liderii PSD din Transilvania s-au executat.
E ca atunci când joci la bursă: când vezi că merge la vale, limitezi pierderile și zici bogdaproste că ai supraviețuit crahului.
Mai trebuie punctat: aici vorbim de teritoriu, nu de capitală: dacă în București zvonistica ajunge repede și tot repede înflorește și se negociază pe baza ei, în teritoriu lucrurile sunt un pic altfel. Aici activiștii aud de la televizor de scrisoarea revoltaților, cred-nu cred, o văd pe Firea pe Digi și apoi pe Dragnea pe Antene, mai citesc două trei siteuri și cinci glume pe facebook și cam asta le e documentarea.
În plus: dacă joi Zetea de la Maramureș zicea că nu există alternativă la Dragnea, credeți că sâmbătă dimineața l-au trăznit revelațiile etice? Cel de la Cluj zicea și el, săracu’, că în interiorul PSD nu există opoziție – sigur, idee învinețită cu un pic de Boc, ca să dea bine.
Citește și: Ardealul îi dă ultimatum lui Dragnea: „clarifică nemulțumirile”
Sau: îl vedeți pe Dârzu de la Alba, cel care a fost în stare să-și dea afară cel mai performant primar din țară de dragul lui Dragnea, întorcând armele? Ei știu, în adâncuri, că succesul lor vine din absența la vot, nu din visările socialiste ale ardelenilor.
Când vorbim despre politicieni, mai ales cei din afara Bucureștiului, ar trebui să luăm seamă: mulți dintre ei au pentru prima dată un job – și stabil și fără nicio bătaie de cap; păi să lucrezi două zile și să mergi acasă cu 5 000 de euro unde mai găsești?
Apoi: mulți sunt tineri, mulți n-au trecut de prefața lecturilor obligatorii dintr-a doișpea – și acum pun directori și inspectori școlari și-s fascinați de puterea asta ivită dintr-odată. Și încă: mulți dintre ei nu au vreo calificare care să le țină de foame într-o economie reală: facultate pentru diplomă, masterat ca să nu vândă la vreo șaormerie, înc-un masterat să nu zică lumea că-s șomer – fală mare traistă goală.
Ăștia sunt și de-a stânga și de-a dreapta, mulții: în teritoriu-s zmei, la București, decor, așteaptă să facă șefu’ din parlament semnu’ ăla cu deștu’ în sus sau în jos, ca să voteze.
Dar, cu toate astea: dacă aș fi Dragnea, nu m-aș culca pe-o ureche – ăștia mici merg după turma greilor. Dacă greucenii stau lângă Dragnea, stau și ăștia. Dacă baronetul se revoltă împotriva teleormăneanului, o să voteze și ăștia revolta: cu ochii-n pământ și urechile roșii, dar o să voteze; cu gândul la bani și putere, la tot ce n-ar fi putut realiza ei vreodată prin puterile proprii.
Dragnea, dacă ar fi fost pesedist de la început, ar fi știut și regula lor de aur: până la urmă, ce mi-e teleormăneanu’, ce mi-e giurgiuveanu’ sau dâmbovițeanu’: dacă tot rămân slugă, măcar să-mi zvârle unu’ o bucată de pâine.
