Să le furăm banii, dar să nu fie treaba lor! Asta este pe scurt deviza ăstora de-s mândri că-s români după ce au devalizat țara.
Opinii
Citind titlul, vă veți fi gândit la bine cunoscuta plantă erbacee din familia solanaceelor bogată în amidon. Vă voi dezamăgi.
Rareori s-a mai văzut așa ceva. Vorbesc despre transformarea unui cuvânt banal, – valiză – într-un soi de obiect politic neidentificat.
„Valul albastru“, sintagma folosită înaintea alegerilor din SUA care anticipa o victorie categorică a Partidului Democrat, a rămas doar o metaforă.
„Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns să aleagă între doi foști comuniști?“, spunea Traian Băsescu, în celebra confruntare a prezidențialelor din 2004, când în turul doi românilor le rămăsese să aleagă între fostul marinar și Adrian Năstase.
Cum e posibil ca majoritatea ziariștilor să adopte, când sunt față în față cu Dragnea, atitudinea asta, de tip „oile blajine s-au așternut la iernat”? Nu am văzut așa ceva nici pe vremea lui Năstase sau Ponta. Parcă am fi toți verii doamnei Viorica Vasilica.
Un fotbalist timișorean a fost prins pariind împotriva echipei la care joacă. Antrenorul bănuia ceva, așa că s-a dus la casa de pariuri. A pus astfel mâna pe o înregistrare ce dovedește trișeria.
Fatalismul național a decretat că avem politicienii pe care-i merităm, că cei care ne conduc sunt oglinda societății și alte asemenea înțelepciuni demne de o discuție la piață, între verze, castraveți și dovleci.
