“Unde era Diaspora când noi ne chinuiam aici ?”. Asta este una dintre cele mai prostești întrebări pe care le-am citit în ultima vreme pe Facebook.
“Unde era Diaspora când noi ne chinuiam aici ?”. Asta este una dintre cele mai prostești întrebări pe care le-am citit în ultima vreme pe Facebook.
Bun, am râs, am glumit, dar Dragnea nu e așa nebun cum am putea crede. E disperat, dar nu e nebun.
Da, chiar dacă-și plimbă dantura aia stricată prin străinătățuri, e mort. Mai dă din picior din când în când, ca-n filmele cu extratereștri, i se mai plimbă poza pe la teveurile de partid, dar e mort.
Scrisoarea pe care premierul a adresat-o UE arată slugărnicia, ticăloșia și lipsa ei de respect față de cetățenii României.
Multe sunt motivele care mă determină să am cea mai proastă părere (mă exprim eufemistic) despre PSD.
Porci, oi, măgari, cățele, javre, vaci placide, câini turbați, boi sadea, ceva pisicuțe, grămezi de șobolani și alte rozătoare.
Altă soluție, după demonstrația de ieri, nu mai e – sau gașca turcită ne va da de pământ. România și-a arătat fața urâtă, neîmblânzită, primitivă: instituțiile care trebuiau să apere oameni au năvălit peste ei cu pulane și gaze lacrimogene.
Le e frică. Nu le mai tihnesc nici insulele luate cu japca, nici vacanțele-n Brazilia, nici mândrele ce le-ar putea fi fiice. Se văd dintr-odată, ei, baronii, luați la perpulis de poporul subaltern.