Când îi scrii unui prieten bun sau unei iubite, îţi descarci sufletul pe masa lui. Îi aşezi sub ochi tot ce-ţi vine: bucurii şi necazuri, speranţe şi deziluzii, spaime şi înaripări.
Opinii
Ludovic Orban și miniștrii săi și-au asumat o sarcină ingrată când au intrat la guvernare cu un an mai devreme.
E timpul să fim, în sfârșit, pragmatici. Să avem un plan. Să-l urmăm. Să strângem rândurile.
Bun, cifrele preliminarii ale turulul al doilea al prezidențialelor arată că dezastrul de a fi conduși de Dăncilă a fost evitat.
„Dacă tăceai, filosof rămâneai“. Iată o condiţională solomonică, dar neplauzibilă. „Dacă tăceai“? Asta-i bună! Cum să taci? Acum şi aici? În fierberea şi în forfota asta? Dar oare n-am tăcut destul?
Jur că nu înțeleg uimirea că PSD - atenție, PSD, nu Viorica Dăncilă - a luat 23% din voturi.
Ceva s-a întâmplat cu USR după ziua de 26 mai 2019, când au avut loc alegerile europarlamentare. Ceva contra-partidului, în opinia mea. Am să povestesc cazul meu, pe care, cu regret, am constatat că-l regăsesc și la alții.
Meritul USR în reformarea politicii românești este incontestabil. A făcut opoziție reală încă de când era un partid local, în București, a făcut apoi opoziție reală și în Parlament în cei trei ani dezastruoși sub PSD-ul lui Dragnea.
