În decembrie 2016, imediat după alegerile parlamentare, într-un cotidian, publicam un comentariu intitulat „Uniunea Salvați Parlamentul“.
Iată câteva fragmente relevante: „Multe dintre figurile care au făcut din legislatura aflată acum pe final de mandat un circ al ororilor au primit de la popor câte un nou mandat.
Excepțiile se regăsesc, în majoritate, la USR. Dar dacă Uniunea Salvați România nu va face opoziție la baionetă, agresiv și inteligent, va sfârși măcinată de pietrele de moară ale partidelor vechi.
(...) USR, însă, este un partid înființat în această primăvară, cu figuri proaspete și chiar, pe alocuri, competente în câte un domeniu. În orice caz, nu avem motive, până acum, să nu credem în
buna-credință a adepților lui Nicușor Dan & Co. Bonus, USR nu are un pasiv parlamentar toxic, nici o istorie înveninată de alianțe politice contorsionate.
Se află, așadar, în cea mai bună poziție să monitorizeze și sancționeze derapajele devenite deja cutumă într-un Parlament prea înrăit în a nu-și respecta propriile proceduri.
(...) În opoziție, Uniunea lui Nicușor Dan nu va avea nicio șansă să impună proiecte de lege, mai ales cu PSD majoritar. Singura opțiune a USR este să se profileze ca un păzitor al corectitudinii și legalității acțiunilor forului care chiar cu producerea de legi se ocupă“.
USR, însă, a avut alte planuri. Interne. Mai întâi, l-au mazilit pe matematicianul ciufulit, dar numai după ce s-au scuipat, zgâriat, împins și tras de păr prin partid.
Abia după aceea, când la conducere se instalase Dan Barna, feblețea frizerilor, USR a înțeles că trebuie să facă și opoziție parlamentară. Stelian Ion, Cristina Prună, Claudiu Năsui, cam aceștia sunt parlamentarii activi.
Sigur, nici Cosette Chichirău nu a rămas anonimă, sprijinită generos și de grobianismul lui Șerban Nicolae.
În primăvara lui 2019, ajutată și de înființarea PLUS-ului lui Dacian Cioloș într-un final turbulent de saga juridică, Uniunea Salvați România se profilase ca un jucător politic interesant.
Cu mai bine de o lună înainte de alegerile europarlamentare, în aprilie 2019, scriam aici, în Newsweek România, în comentariul intitulat „Ce facem după Dragnea“, astfel: „Oricât am mai avea de așteptat, Dragnea va dispărea din peisajul politic. (...)
Până să ajungem acolo, însă, Dragnea și loialii lui – de la docila, dar țâfnoasa, mai recent, Dăncilă, până la dezaxați precum Rădulescu «Mitralieră» - vor continua să distrugă structura de rezistență a statului.
La un moment dat, însă, aceasta va trebui reconstruită, ranforsată și protejată de orice posibile atacuri ulterioare.
Iar pentru ca toate astea să se întâmple, va fi nevoie de o guvernare puternică, adică susținută de o majoritate solidă.
Evident, actorii politici principali care să se ocupe de reconstrucție pot fi cei trei jucători care acum susțin că PSD trebuie să piardă puterea: PNL, USR, PLUS. (...) cele trei partide este necesar să priceapă că doar împreună pot crea și susține majoritatea executivă sprijinită parlamentar care să înlăture molozul lăsat de demolatorii pesediști“.
Din nou, însă, USR a avut alte planuri: intoxicată de scorul de la europarlamentare, a mizat totul pe jocul individual și aproape că a boicotat intrarea PNL la guvernare.
Cu o lună înainte de prezidențiale, după dezvăluirile RISE Project referitoare la cariera sa de „antreprenor“ pe fonduri europene, îmi permiteam să-i atrag atenția lui Dan Barna (în comentariul intitulat „USR pe bârnă“) că „Electoratul său taliban (...) nu va fi abătut din drum.
Neutrii care și-ar fi dorit cu adevărat oameni noi, însă, cu care se laudă USR – PLUS, se vor mulțumi cu niște oameni vechi de la alte partide sau vor sta acasă“.
Câteva săptămâni mai târziu, Barna rata intrarea în turul al doilea. Iar după o lună dădea, sec, afară din partid o membră mai vocală.Pe scurt: USR, salvează-te mai întâi pe tine. Începe cu Barna. Dacă-ți mai rămân membri și timp, poate te ocupi și de România.