Ședințe solemne, lacrimi false, noi promisiuni de dreptate din partea politicienilor care au girat toată mizeria din ultimii 30 de ani: pensii speciale pentru foștii securiști, bănci de stat devalizate în folosul foștilor securiști și nomenclaturiști comuniști, fără risc de pedeapsă, dosarul Revoluției tergiversat pentru protecția foștilor activiști și securiști, afaceri ilegale cu statul realizate de foști securiști și turnători, certificate de revoluționar luate de actuali membri ai parlamentului care au luptat din șifonier.
Ion Iliescu e bine merci la el acasă, Petre Roman e în Parlament și vrea să țină discursuri comemorative, căci nu își reproșează nimic.
Gelu Voican Voiculescu și Teodor Brateș nu au pățit nimic, deși sunt complici la manipularea de după fuga lui Ceaușescu care a făcut mai multe victime decât până pe 22 decembrie.
Silviu Brucan a murit acasă la el, nu înainte de a fi considerat un „profet”.
La fel mulți alți complici pe care i-am uitat, dar care au dispărut fără pedeapsă.
Politicienii sunt cei care ar trebui să tacă zilele astea. Toți, fără excepție, chiar și cei mai noi, chit că nu e vina lor directă.
Dar să ne lase în pace, măcar în perioada asta, să nu contribuie la valurile de lacrimi și regrete false care curg din 16 până în 22 decembrie în fiecare an.
