Ludovic Orban și miniștrii săi și-au asumat o sarcină ingrată când au intrat la guvernare cu un an mai devreme.
Opinii
„Referitor la scandaluri, eu zic că încă n-am văzut tot ce-o să vedem“, a declarat cândva un fotbalist. Formula e ilogic-aberantă, de acord, dar semnalează înclinaţia umană spre insultă şi limbaj buruienos.
Bun, cifrele preliminarii ale turulul al doilea al prezidențialelor arată că dezastrul de a fi conduși de Dăncilă a fost evitat.
Peste două-trei zile se va şti cine va fi sau va continua să fie preşedintele României. Alegeri prezidenţiale – sau „alegeri electorale“, cum le-a spus un candidat scos din cursă din cauza semnăturilor false de pe listele de susţinători – vom mai avea abia în 2024.
Jur că nu înțeleg uimirea că PSD - atenție, PSD, nu Viorica Dăncilă - a luat 23% din voturi.
Ia să schimbăm un pic subiecții: de la copiii noștri ce ne dorim? Am vrea să semene cu cine din politică? Am vrea să fie respectați sau să înfunde pușcăriile? Să fie pe puterile lor sau să care geanta vreunui grangur?
Meritul USR în reformarea politicii românești este incontestabil. A făcut opoziție reală încă de când era un partid local, în București, a făcut apoi opoziție reală și în Parlament în cei trei ani dezastruoși sub PSD-ul lui Dragnea.
Diferența dintre Dăncilă și Barna va scădea, probabil, până dimineață, căci exit-poll-urile prezentate acum nu prind ultimele două ore de vot și nici diaspora.
