Rusia revine impetuos pe scena internațională, după o lungă perioadă de izolare ce a urmat anexării Crimeei și invadării estului Ucrainei.
În proces, Rusia primește un ajutor consistent din partea Franței. După ce a câștigat alegerile prezidențiale în Franța cu partidul „La République En Marche!“, Emmanuel Macron lansează la nivel global partida „La Russie en marche!“.
Piruetele sale diplomatice în favoarea lui Vladimir Putin au consecințe directe asupra intereselor de politică externă și de securitate ale României, dar și ale vecinilor săi din această parte de Europa.
Republica Moldova este doar un exemplu al efectelor negative ale acestui pact. La Chișinău, guvernul pro-european al Maiei Sandu a fost demis prin moțiune de cenzură, iar locul său a fost luat de un guvern-marionetă al președintelui Igor Dodon, învestit cu voturile partidului creat de oligarhul Vlad Plahotniuc.
Este tot mai limpede că Rusia a susținut alianța dintre socialiștii pro-ruși și pro-europeni, pentru ca oamenii lui Dodon să preia puterea de la Plahotniuc, iar imediat ce au reușit acest lucru, să forțeze ruperea alianței de guvernare.
Lucru care s-a și întâmplat, Moscova întărindu-și astfel influența între Prut și Nistru.
Dacă ținem cont de faptul că premierul Maia Sandu a fost ajutată de consilieri germani și s-a aflat în permanent dialog cu ambasadorul SUA la Chișinău, putem presupune că cele două mari puteri nu sunt foarte fericite cu evoluțiile recente din Republica Moldova.
Nu același lucru îl putem spune despre adversarul lor european, Emmanuel Macron, cel care a făcut posibil revirimentul Rusiei.
Curios este că, după ce în februarie 2019 Macron a acuzat Kremlinul că dirijează grupările de extremă dreaptă și stângă infiltrate în „Vestele Galbene“, i-a deschis lui Putin larg poarta Europei. S-o fi speriat că Rusia îl poate răsturna de la putere. Cine știe...
Cert este că Franța a contribuit la readucerea Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), iar Macron a pledat pentru „Europa Mare de la Lisabona la Vladivostok“.
Apoi, în august, l-a găzduit pe Vladimir Putin la reşedinţa sa de vacanţă de la Brégançon, cu cinci zile înainte de a-i primi la Biarritz pe liderii G7. O modalitate de a băga Rusia pe ușa din dos a acestui for, din care a fost exclusă în 2014.
În luna octombrie, președintele Franței a blocat începerea negocierilor de aderare la UE pentru Macedonia de Nord și Albania, descurajând și alte state din Balcanii de Vest. Perspectiva aderării la UE fiind tot mai îndepărtată, Serbia s-a alăturat Uniunii Economice Eurasiatice.
În ultimul timp, liderul de la Élysée agită apele în interiorul NATO, în preajma unui summit important, de la începutul lui decembrie în Marea Bitanie, care se anunță deja foarte tensionat.
Macron a decretat că NATO este în „moarte cerebrală“, a pus la îndoială capacitatea Alianței Nord- Atlantice de a operaționaliza Articolul 5, în cazul în care unul dintre aliați este atacat, și a pledat (a câta oară?) pentru reevaluarea relației cu Rusia.
În tot acest timp, amenințarea militară a Rusiei plutește în aer în Donbas și Transnistria, dar Macron declară decesul alianței militare a Occidentului, care a reușit să țină piept și să învingă Rusia în Războiul Rece.
Ce urmează? Ce poate aduce alianța Macron-Putin pentru Republica Moldova? Mi-e teamă că nimic bun. Exemplul Ucrainei este relevant.
După victoria președintelui Volodimir Zelenski, fost om de afaceri cu interese în Rusia, chiar și după anexarea Crimeei, lucrurile merg în direcția federalizării.
Aproape sigur, regiunea Donbas va căpăta o autonomie crescută, acesta fiind prețul pe care Kievul îl va plăti pentru încetarea războiului.
Pentru Republica Moldova există „Planul Kozak“ de federalizare a Transnistriei. Din păcate, noul context politic favorizează aplicarea sa. Iar acesta poate fi doar începutul.
