Ceva s-a întâmplat cu USR după ziua de 26 mai 2019, când au avut loc alegerile europarlamentare. Ceva contra-partidului, în opinia mea. Am să povestesc cazul meu, pe care, cu regret, am constatat că-l regăsesc și la alții.
Meritul USR în reformarea politicii românești este incontestabil. A făcut opoziție reală încă de când era un partid local, în București, a făcut apoi opoziție reală și în Parlament în cei trei ani dezastruoși sub PSD-ul lui Dragnea.
Diferența dintre Dăncilă și Barna va scădea, probabil, până dimineață, căci exit-poll-urile prezentate acum nu prind ultimele două ore de vot și nici diaspora.
De două decenii încoace, ne-am obișnuit să alegem răul cel mai mic: Iliescu, nu Vadim; Băsescu, nu Năstase și nu Geoană; Iohannis, nu Ponta – și dacă acum intră madama de Teleorman în turul doi, vom duce mai departe spurcăciunea asta istorică.
Ce preferaţi? Să nu decoleze avionul fiindcă sunteţi vecin de scaun cu un parlamentar care trebuie împiedicat să voteze moţiunea de cenzură?