Doctorii și personalul medical sunt eroii acestor zile. Dar ce facem cu medicii care nu sunt?
E dificil, zilele acestea, să vorbești despre incompetența și lipsa de umanitate din sistemul medical românesc, căci doctorii și personalul medical sunt în linia I împotriva pandemiei și merită susținuți.
Sunt de acord, oamenii care-și riscă viața pe „frontul” cu coronavirusul merită toată aprecierea și solidaritatea noastră.
Dar...
Să îmi explice medicii cazul cu numărul 20, cazul unui bărbat care a decedat joi de COVID.
Așadar: bărbat, 49 ani, din judetul Timiș. Om tânăr. Avea însă poliartrită reumatoidă și hipertensiune arterială. Deci, comorbidități, cum zic specialiștii.
S- a prezentat pe 20 martie, în plină pandemie de coronavirus, la Spitalul Județean de Urgență Timișoara, unde a fost diagnosticat cu pneumonie acută.
Nu a fost oprit la spital, ci doar i s-a recomandat consult de specialitate la spitalul de boli infecțioase din oraș.
Pacientul a zis medicilor că nu a călătorit în străinătate și nici nu a fost contact al unei persoane pozitive.
Pe 21 martie, s-a prezentat la Spitalul de Boli Infecțioase Timișoara, unde i s-a pus din nou diagnostic de pneumonie acută.
Și a fost trimis acasă. În plină pandemie de coronavirus, repet.
Pe 24 martie, starea sa se deterioreză, cheamă ambulanța, i se face, în sfârșit, test pentru coronavirus.
Dar, din nou, este lăsat acasă.
Confirmat cu coronavirus abia pe 26 martie, când și moare.
Bun, eu nu sunt specialist în medicină, ci doar un jurnalist cârcotaș, care vede numai răul din lume.
Dar îi întreb pe doctori: cum explică moartea unui om și probabil infectarea multor altora?
______________
(Datele despre bărbatul decedat astăzi sunt cele oficiale, de la Grupul de Comunicare Strategică)
