Teama de dușmanul nevăzut îi face mult prea emoționali. Unii își pierd cu totul rațiunea. Pentru că le este frică și sunt emoționali, le cer medicilor să facă ceea ce ei nu au curajul să facă, dovadă numărul insignifiant de voluntari dispuși să se implice în lupta cu noul coronavirus.
Așezați confortabil în propriile fotolii, le cer medicilor să lupte cu mâinile goale. Fără o minimă protecție în fața dușmanului. Ce vrea poporul de la medici? Să lupte ca la Stalingrad. Dacă unul cade, răpus de coronavirus, cel din spate să-i ia masca de protecție și combinezonul (în caz că este dotat cu așa ceva) și să lupte mai departe. La fel cum la Stalingrad, soldații Armatei Roșii le luau puștile celor care cădeau în fața lor, răpuși de gloanțele nemților.
Numai că această viziune stalinistă nu este deloc potrivită. Unul dintre medicii din sistemul de urgență, care a intervenit public pe această temă, este mult mai lucid: „Nu mă trimite să mă sinucid, dă-mi ce-mi trebuie să mă echipez și fac ce trebuie. Mai bine îmi dau demisia pentru că am și eu familie, am și eu dreptul la viață. Îmi asum meseria și riscurile, dar nu mă poți trimite să mă infectez sută la sută".
Rezonez întru-totul cu strigătul său disperat. De ce ar pune în pericol viața sa și a celor dragi. Pentru ca beuranii din sistemul sanitar să-și ia şpăgile în continuare?
În timp ce medicilor li se reproșează că sunt „dezertori”, politrucii care conduc acest sistem sanitar putred sunt văzuți în continuare, de o parte consistentă din opinia publică, ca niște semizei, iar plicurile sunt considerate ofrande necesare și justificate.
Dacă nu și-ar da demisiile disperați că nu au de niciunele, medicii nu ar face altceva decât să pună umărul la perpetuarea unui sistem sanitar ucigaș. S-ar putea să sune cinic, dar cea mai proastă veste ar fi ca sistemul beuranilor să reziste. Să scape nevătămat din această confruntare cu coronavirusul.
Să supraviețuiască prin minciună (neraportarea cu acuratețe a deceselor provocate de COVID- 19) și urmare a devotamentului irațional al unor medici.
Pe de altă parte, „dezertarea” medicilor este un fenomen benefic, pentru că scăpăm de pilele de partid, de diletanții angajați pe criterii politice, care căpușează resursele și așa puține ale sistemului sanitar.
Doar dacă acest sistem va crăpa, vom putea construi în locul său unul performant, cu oameni cinstiţi şi profesionişti. Un reset este absolut necesar. Dacă sistemul va crăpa în cele din urmă, vor muri, din nefericire, oameni. Vor muri mai mulți dacă va supraviețui.
Când îi acuzați pe medici că s-au complăcut în acest sistem sanitar putred, gândiți-vă când ați ieșit ultima dată în stradă pentru a protesta pentru că mor oameni cu zile în spitale. Vă va fi greu. Pentru că, atunci când a venit vorba de sistemul de sănătate, ați preferat salvări individuale, nu colective.
Când le cereți medicilor să nu „dezerteze” pentru că vor muri oameni, gândiți-vă că nu faceți decât să ajutați un sistem ucigaș să se perpetueze.
Ce rost are să săriți în ajutorul unui sistem care va lua alte vieți!
