Există momente în istorie în care hărțile nu se schimbă, dar se schimbă centrul de greutate al puterii - cred că exact asta se întâmplă astăzi la Ankara.
Sabin Gherman
Națiunile nu sunt bogate sau sărace din cauza geografiei, climei, resurselor naturale sau culturii. Ele sunt bogate sau sărace în primul rând din cauza instituțiilor pe care le-au construit.
Nu știu dacă trebuie să fiu revoltat. Știu însă că trebuie să-mi pun întrebări. În România anului 2026, un om condamnat penal ajunge la Interne, iar un fost necalificat ajunge să gestioneze Dezvoltarea.
Nu, nu te gândi la teritorii decupate sau la altceva; e vorba despre ceea ce ni se livrează zilnic.
Voi sunteți liberali, Lodovică? Sunteți ăia cu piața liberă, chitiți pe competență și dreaptă concurență? Ești cumva tipu’ ăla care tuna de la tribuna Parlamentului cum că gata cu numirile politice?
Încă mai miroase a carne friptă în Piatra Neamț. Încă se mai aude ecoul ălora de la partide de se tăvăleau în dureri, promițând că musai gata cu numirile politice. Și?
Ia să schimbăm un pic subiecții: de la copiii noștri ce ne dorim? Am vrea să semene cu cine din politică? Am vrea să fie respectați sau să înfunde pușcăriile? Să fie pe puterile lor sau să care geanta vreunui grangur?
De două decenii încoace, ne-am obișnuit să alegem răul cel mai mic: Iliescu, nu Vadim; Băsescu, nu Năstase și nu Geoană; Iohannis, nu Ponta – și dacă acum intră madama de Teleorman în turul doi, vom duce mai departe spurcăciunea asta istorică.
