Multe nu mai sunt de spus: au pus mâna pe instituții și calculele lor spun că strada nu poate suplini autoritatea instituțiillor. Iar miza nu e doar albirea lui Dragnea și a clicii sale de baroni – ăsta a fost începutul; acum s-a intrat într-un joc geopolitic periculos, de secol 19.
Pare, da, romantic să mai credem că poporul din stradă, atâta cât va mai fi, va putea schimba ceva; și totuși, acolo pare a fi singura salvare – pesediștii nu mai cred că Uniunea Europeană și NATO sunt singurele opțiuni ale României, hoții și proștii s-au autoconvins, prin tot felul de manevre, că democrația suferă mutații esențiale, că libertățile sunt un moft și că nu-i un capăt de cer dacă ei rămân deasupra legii.
Cam așa arată istoria, azi, dacă mai pui și selectarea atentă a ciugulitorilor de pe lângă partid: analfabeți, fufe fără nicio calificare, infractori. Vreți exemple, ultimele? Un fost hoț de cucuruz, prins, încătușat și dus în arest, conduce Ministerul Economiei Naționale.
Coloneii și generalii de la Romarm au fost înlocuiți cu două mândre din PSD, puse acolo tot de fostul hoț de cucuruz. Ministerul Educației a ajuns iarăși sub papucul doamnei care a deconectat școala de piața muncii. Ar trebui sute de pagini să-i pui pe toți… Nemernicia e coafată și spălată de Tudorel Toader, ajuns și el (convins sau șantajat?) în horă.
Sunt două întrebări aici:
Unu: ce facem? Fugim cât mai putem sau stăm și ne luptăm cu ei? Nimeni nu-i poate reproșa unui om plecarea din România; până la urmă, cel mai important e destinul copiilor tăi, pentru ei lupți zilnic. Și dacă rămânem, ce facem?
Concret: „Vine o vreme când trebuie să-ți iei soarta în mâini; să iei taurul de coarne – înainte ca el să te zdrobească sub copite. Vreți Justiție independentă? Atunci ieșiți în stradă” – filosoful Mihai Șora, 102 ani.
Și: „nesupunerea civică reprezintă alegerea unei persoane de a nu respecta sau a nu se supune lgilor considerate nedrepte de persoana în cauză” – din expunerea unei copile de liceu din Câmpina. Concret, definiție: refuzul de a plăti impozitele și taxele, greva prin ședere, blocarea căilor de acces (în apropierea unor obiective importante militare, economice etc), ocuparea unor spații sau instituții publice (aeroporturi etc.), perturbarea evenimentelor organizate de instituțiile administrative, neexecutarea ordinelor administrative, nesocotirea instituțiilor și a administrației publice și înființarea altelor noi în locul acestora - fără niciun gram de violență.
Și nu e de ieșit în stradă doar seara, când te ascultă paznicii de la instituții – ziua-i musai, să vadă funcționărimea de partid coloanele, să vadă și tovarășul senator, să simtă toți că-i bai mare. Dacă îți aperi țara, n-o faci după orele de program sau după after school-ul copilului; stai în fața prefecturii și în fața sediilor de partid și spui ce ai de spus, musai: fără violențe, dar asurzitor și de neclintit! Lângă asta ar trebui să vină multinaționalele și băncile: imaginați-vă o asociere a acestor angajatori care anunță că se pot retrage pur și simplu din România din cauza legilor abuzive și a hărțuirii din partea PSD.
Degeaba dau comunicate dintr-alea-n care-și exprimă „îngrijorarea” sau „uimirea”, în timp ce banii lor inundă spațiul publicitar al televiziunilor care-i dau de pereți.
Doi: ce fel de țară vom avea cu ăștia la putere? Dacă instituțiile nu intervin și nu aplică legea, tot ce am câștigat prin aderarea din 2007 va fi șters cu buretele. Unde să aplice legea? – păi încercați să faceți un partid și spuneți că obiectivele sunt eliberarea infractorilor din pușcării, protecția corupților, încălcarea principiilor Comisiei de la Veneția, aducerea la guvernare a analfabeților și multe cele.
Un astfel de partid n-ar fi înregistrat niciodată în România – de ce, deci, să nu fie scoși în afara legii tovarășii de la PSD, care exact asta fac? Ce fel de țară? Una ieșită din orice circuit euroatlantic, dar integrată în malaxorul ruso-turc, exact ca acum un secol și jumătate. Noi știm despre Erdogan doar câteva fraze de la tv, dar ar fi bine să luăm în calcul și altele: extinderea influenței în Balcani, de exemplu. Câte sate mai sunt în Albania, unele total ortodoxe, în care guvernul turc să nu fi construit moschei?
La fel, de luat în seamă influența turcă în Bosnia. Unde suntem noi? Deocamdată trimitem Dăncila de Teleroman pe la Stambul și amușinăm admirativ autocrația lui Erdogan, în timp ce amețim poporul cu spațiul comun ortodox al lui Dughin, cu nationalisme și suveranisme. Acum pare o contradicție, dar o înțelegere de 50-50 influență ruso-turcă va fi posibilă în momentul în care prioritățile NATO se mută de la Marea Neagră către, să zicem, Orientul Îndepărtat. Și credeți că toată țara va accepta schimbarea asta de macaz?
Circulă o vorbă-n Ardeal: „geopolitica ne-o băgat în rahat, geopolitica să ne scoată!”. Mai multe nu-s de spus acum, dar și moldovenii vor gândi la fel. Știu, sună urât, atât de urât încât îți vine să împuști pianistul – dar oamenii vor ține, în cele din urmă, cu dinții de spațiul european, așa imperfect cum o fi.
Poporul ăsta n-a citit prea multe pliante despre instituțiile europene, dar înveți repede când vorbești pe skype cu copiii. Sau uită-te atent și vei vedea în aeroporturi bătrâni care n-au ieșit în viața lor din sat, dar acum țin în mână, nesiguri, bilete către Madrid sau Roma sau Paris sau Londra – îi vezi?, seamănă cu tine și cu mine, peste ani. Iar cea mai mare păcăleală e să punem România de azi pe aceeași poziție cu Ungaria și Polonia: nu, ungurii și polonezii nu-și pun problema ieșirii din Uniune, ci a reconfigurării unor principii și valori – poți să fii sau nu de acord, dar ei sunt în Europa de secole și tot acolo vor rămâne.
Că revolta Ungariei și Poloniei va duce la un spațiu comun central-european, rămâne de văzut într-un deceniu-două. Mitteleuropa a fost mereu un vis, de la Friedrich Naumann la Aurel C. Popovici. La noi e altceva: pur și simplu, puterea de la București nu are în ADN respectarea unor reguli și valori și, dacă te uiți în istorie, momentele noastre de europenitate excepții au fost, ne place sau nu. Ai nostri încă mai cred, în naivitatea lor de repetenți, că doar geografia dictează, așa cum boierii-n caftan credeau că-s europeni doar pentru că vorbeau despre furculision.
Bitangi ai istoriei… Cam în punctul ăsta suntem, pe muchia cuțitului pus la jugulară: populație obosită, instituții decapitate, asalt total, izolare.
Ce urmează, pe repede ‘nainte? O revenire pe poziții de forță, presiuni asupra justiției și a presei încă libere; mai pune aici și încercarea de a provoca violențe – va fi marele argument pentru interzicerea protestelor și asmuțirea Jandarmeriei asupra celor ce mai îndrăznesc să iasă în stradă. Plus gazetari, judecători și procurori trimiși în fața ”justiției” lor – exact ca în Turcia, exact ca în Rusia. Mai e un pic – și-i de ieșit în stradă, musai!
