Era înainte de intrarea României în Uniune, așa că din 2007 putem să zicem că Europa se termină la terasele de la Mamaia. Sau la cormoranii lui Daea; la Belina, na – cert e că suntem în cel mai prosper și mai democratic sistem al lumii, cu toate neajunsurile lui.
Ce avem acum, în 2019? Am știut să punem în practică ceva din valorile și principiile UE? Am construit autostrăzi, am reformat educația, am făcut spitale și irigații? În 1990 porneam fără un leuț datorie externă, eram un popor admirat, o lume întreagă vedea că suntem în stare să murim pentru libertate și ne ținea pumnii. Îți amintești cum curgeau ajutoarele? – nu pomană era, ci solidaritate: dacă francezul a avut două pachete de unt în frigider, unul l-a trimis aici; dacă olandezul, dacă neamțul.
Doar că în timp ce polonezii, ungurii, cehii și ceilalți făceau reforme, noi așteptam să vină Iliescu, că soarele nu răsărea fără ăsta. Și am ajuns cumva și în secolul 21, votând bezmetici nu pentru ceva, ci împotriva cuiva.
Și am ajuns aici, în istoria râncedă a zilelor noastre: o gașcă a umplut mai întâi partidul, apoi parlamentul, guvernul și la urmă agențiile guvernamentale, regiile de prin teritoriu, companiile de stat, poliție, jandarmerie. Asaltul final e asupra aparatului de justiție și ce va urma ar trebui să ne înspăimânte: cine are puterea să scape de pușcărie, va avea și puterea să te bage la pușcărie.
Și nu mai e vorba de un singur PSD, sunt găști bine structurate, haite, așa cum găsești prin cartierele sărace ale orașelor. Există gașca Sudului – sunt stăpânii celor mai sărace județe, gestionează armate de asistați și sinecuriști; îi auzi zilnic vorbind despre ”mai mulți bani în buzunarele românilor” sau „cu cât cresc pensiile românilor”. Între ei, peremiști ratați, ca poligloata din Craiova sau chelbosul ăla lui Vadim, foști PD-iști, ca Dragnea; restul provin ori din PSD-ul vechi, ori din partidul lui Ilie Verdeț.
Aici sunt cei mai bogați pesediști, încă sunt primiți cu pâine și sare de sărăcime – poate de-aia-s așa de supărați când sunt huiduiți și alungați din Transilvania. În Moldova, gașca gestionează și ea divizii de asistați – vezi Vasluiul, vezi Vrancea. Iașiul s-a deșteptat, Chirica rămâne sula din coasta partidului; în rest, papagali subalterni, ca peste tot.
Doar că Moldova începe să se miște, pesediștilor li se aruncă printre dinți sau în gura mare sudălmi crâncene; oamenii de acolo văd că regiunea lor, altădată o oază de cultură, a ajuns azi cea mai săracă din Uniunea Europeană. E interesant ce se întâmplă în Ardeal.
Avem pe de o parte corpul clasic de subalterni: Maramureș, Bistrița-Năsăud, Alba și încă vreo două. Vin apoi timizii sau pocăiții, vezi cazul Clujului: au încercat un pic de dizidență când au crezut că pică Dragnea, dar fostul crâșmar a biruit și de atunci timizii ăștia din Ardeal întorc capetele la fiecare foșnet. Vine apoi gașca academică, cei care negociază și rentabilizează în liniște dizidența – ei sunt cei care se fortifică în momentul de față, prind în mreje tot ce înseamnă economie locală și, dacă Ardealul n-a avut până acum baroni absoluți, umbrele ăștora vor fi atotstăpânitoare.
Au și discurs european pentru oamenii de afaceri, au și dintr-ăla naționalist pentru semi-intelectuali, pot și să înalte rugăciuni televizate cu mai marii popimii, stau la masă uneori cu liberali de succes. Doi vectori sunt plimbați pe la nasul elitei din Ardeal, în speranța că oamenii vor uita că gașca asta, de exemplu, i-a girat pe Iliescu și Năstase: Corina Crețu, un politician europenist convins, și I. A. Pop, un naționalist adulat de propaganda rusă și ”presa” suveranistă de la noi.
Lângă toată combinația asta mai putem adăuga și numele lui Ponta, cel care speră că va beneficia de toată forța ”academicienilor” – inclusiv să primească în plic numele candidatului la Cotroceni (un nationalist adulat va fi?). Opoziția nu există, deocamdată. PNL pare blocat în declarații de presă și poze pe facebook; se risipește în lupte de gherilă cu concurența de pe partea dreaptă.
UDMR încearcă să se distanțeze de PSD, fără niciun succes pentru moment: ar sta de partea PSD, dar s-au convins că au de-a face cu foarte mulți proști; ar merge și spre dreapta liberală, dar acolo-i plin de-ăia care cred că menirea lor istorică e să interzică plăcuțele bilingve. USR, singurul fără mari convulsii interne și singurul care ar putea propune un guvern alternativ, e ocupat cu negocierile cu Cioloș; cei care într-adevăr mișcă realitatea sunt Andrei Caramitru, pe economie, și Emanuel Ungureanu, pe sănătate – și chiar o fac.
Și ajungem aici la formula magică a lui Bârlădeanu: ”Nu omorâm Partidul Comunist, ci îl reconfigurăm: asta să fie felia social-democrată, asta liberală, asta creștin-democrată și feliuța asta o lăsăm naivilor care pot schimba ceva. Puterea tot la noi va rămâne”. Pe repede ‘nainte, cam ăsta e tabloul.
Și dacă instituțiile statului vor mai aștepta ca strada să repare nemerniciile de la vârful statului, înseamnă că șansele ne sunt aproape de zero – am ieșit, am scandat, am biruit o primă luptă, dar ei vor câștiga războiul. Strada e spectaculoasă, răcorește, e breaking news-ul națiunii, dar se stinge fără aportul instituțiilor. Strada nu poate lega corupții și nici nu-i poate duce în fața judecătorilor, nu poate opri nici atacurile politicienilor împotriva comunităților germane, maghiare sau evreiești.
Și va fi și mai rău: pentru că nu le-a ieșit un 10 august mai sângeros, numai bun să interzică protestele, o să ne ia unul câte unul. Au protestat taximetriștii în Piața Victoriei? Poliția Română s-a ”autosesizat” și cere dosar penal. Gazetarii vor păți la fel, să nu ne prefacem mirați dacă peste un an vor suspenda prin lege apariția unor gazete. Protestatarii, poate și unii oameni de afaceri, vor fi și ei hăituți.
Rețeta o știu chiar de la un pesedist, unul înspăimântat acum: mai întâi ești chemat ca martor, apoi te fac suspect și la final te trimit în judecată ca inculpat. Au totul la mână, toate butoanele sunt la ei, au lanțuri de comandă de la ministere direct la Poliție și la altele, tot de forță.
Practic, dacă până acum a mers șontâc-șontâc, România tocmai se blochează. 2019 va fi un an îngrozitor: bani nu sunt, dobânda la care se împrumută guvernul e deja mai mare decât în cazul Greciei, pomanagiii își vor vrea pomenile cu orice preț, tot cu orice preț vor vrea și corupții să scape de judecată. BNR e pusă la zid, cică nu-i destul de ”patrioată”, apud Vâlcov.
Pensiile deja întârzie și degeaba latră câinii la poștași. Uniunea Europeană pare un vis abandonat. Rămân, singure, opțiunile către Est sau Orient: Rusia, Turcia, China - doar de acolo vom mai putea lua bani pentru funcționarea statului.
Și bani de dat înapoi n-o să avem și în contul lor vom da porturi, companii de stat, resurse: Venezuela a făcut la fel și coșmarul socialist a dus la o inflație de 1 300 000 la sută. În condițiile astea, mai există opțiunea pro-europeană a României?
Opțiunea NATO? – aici e mai discretă bătălia, dar deja ne-am mâncat și acolo omenia, că vrem comisioane, nu securitate. Și acum: ce se va alege de locurile astea când regiunea românească a Mării Negre nu va mai fi o prioritate pentru SUA, să zicem? Americanii pot stinge focul, brusc, prin Orientul Îndepărtat sau chiar în America de Sud. Europenilor le-am bătut obrazul cum noi aici suntem pe veci stăpâni – și le-am întors spatele și ne-am și răzbunat pe ei: le-am trimis pe cap cei mai proști miniștri întâmplați prin țara asta.
În iureșul ăsta geopolitic, nu vom mai avea voie să ne întrebăm – nimic! - dar vom primi răspunsuri dureroase (pentru unii): își amintește un fost președinte român o discuție cu un înalt demnitar european? – erau amândoi pe o terasă, unul dintre ei agita un whisky și patru cubulețe de gheață, celălalt privea încântat apusul: ”Dacă o să vă bateți joc de țara voastră, Occidentul își va lua ceea ce istoric îi aparține!”.
Ține deci minte: noi alegem unde se termină Europa.
