Ceea ce se petrece acum la București este mult mai grav decât ceea ce focalizează atenția mass media europene la Varșovia sau la Budapesta.
În seara zilei de 10 august, românii au avut impresia că trăiesc un coșmar. Erau, în acea zi, 110.000 de manifestanți la București. Or, ceea ce se vedea pe ecranele TV semăna în chip straniu cu actele de violență comise de mineri acum 28 de ani, în iunie 1990, când „gulerele negre“ – la instigarea președintelui Iliescu și a acoliților săi – au venit la București să-i maltrateze și să-i disperseze pe manifestanții adunați în Piața Universității și să devasteze sediile partidelor de opoziție, care existau doar de câteva luni.
Numai că, de data aceasta, rolul minerilor a fost jucat de către jandarmi. Aceștia au rivalizat în zel și brutalitate cu sălbăticia „gulerelor negre“ din 1990. Rezultatul – mai mult de 400 de răniți.
Manifestația din 10 august care se desfășura, la început, în liniște în Piața Victoriei, în fața Guvernului, nu era o manifestație obișnuită, precum acelea care au avut loc, cu sutele, din ianuarie 2017 încoace. Acest miting avea o înaltă valoare simbolică: era, anunțată în urmă cu câteva luni, manifestația Diasporei.
Exodul românilor a devenit un fenomen endemic. Câți se află astăzi în străinătate? 4 milioane? 5 Milioane? Imposibil să avem cifre precise. Sunt importante comunități românești în Italia, în Spania, în Franța, în Germania.
Mulți români din străinătate au călătorit special în țară pentru a se reuni, pe 10 august, în Piața Victoriei.
Mulți au fost și bucureștenii veniți să-i susțină.Cum să explicăm atunci hotărârea autorităților de a ordona o represiune de o violență extremă? Partidul de la putere, Partidul Social-Democrat (dar care doar cu numele e social-democrat) trebuia să-și ia o revanșă: Diaspora a jucat un rol decisiv în alegerile prezidențiale din 2104, care au consacrat victoria lui Klaus Iohannis în detrimentul candidatului social-democrat. Dorința de răzbunare a fost, cu siguranță, una dintre motivații.
Dar ceea ce a șocat în desfășurarea represiunii a fost recrudescența practicilor fostei Securități și ale „Miliției populare“: insulte, amenințări, rețineri abuzive, lovituri cu bastoanele aplicate sălbatic.
Comentariul a fost publicat în cotidianul Le Figaro. Varianta integrală poate fi citită pe platforma Marginalia
Alexandru Călinescu este eseist, critic literar și profesor la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași
