opinii

Mesajul pe care-l dă PSD infractorilor va face victime și după ce era Dragnea se va fi terminat

Infractorii care au fost eliberați acum ar fi ucis/violat/furat și dacă ar fi fost eliberați la termenul de drept, am văzut de mai multe ori argumentul ăsta în apărarea legii recursului compensatoriu.

Prosteala

Românii nu pot face nimic pentru că nu-i lasă străinii. Prostia asta revine constant in retorica politicienilor cu dosare penale și proprietăți dosite prin țări cu care nu avem tratat de extrădare.

Vasilica, președinte la UE!

Uneori, îi înțeleg pe britanicii care au votat pentru plecarea țării lor din UE.

Ardeal, Banat, Moldova. Urmează Dobrogea, musai

Dincolo de spaime și fibrilații identitare, mișcările împotriva centralismului se coagulează, în sfârșit arătând guvernanților că România nu e suma ministerelor din București.

Până unde ne sacrificăm pentru țară?

De ce nu ieșim un milion în stradă? Cum de acceptă mii de magistrați un ministru al Justiției care joacă în liga infractorilor?

Unde e CET Govora de altădată?

Când alianțe militare ca NATO și uniuni de state ca cea europeană nu se puteau mândri încă să aibă printre membri brava Românie, banii de la stat, cu ordin de la partid, ajungeau la presă prin intermediari.

Ce mai contează, în țara asta, că unii suntem cinstiți, iar alții sunt niște hoți?

Aș vrea să pricep ce-i în capul poporului ăsta, dar nu pot. Mi-e imposibil.

Liviu Dragnea: Să muriți bine!

Tot mai mulți PSD-iști încearcă să ne prostească argumentând că în justiție ar fi nevoie de un moment zero.

Populismul lui Dragnea se sparge în capul nostru

Dincolo de impunerea noilor taxe anunțate la finalul anului de coaliția PSD-ALDE, cel mai periculos este tonul folosit de cei care au făcut anunțul.

De la 1990 la 2018. Cercul vicios s-a închis

2018 a fost cel mai greu an din ultimul deceniu, de la intrarea României în criză financiară. Și asta chiar dacă PSD se tot laudă că economia e în creștere. A fost un an greu pentru că asaltul infractorilor asupra țării a fost mai agresiv ca niciodată.

Liviu Nicolae Dragnea, alegem între Teleorman și Bruxelles?

Îți scriu pe numele complet, de infractor: hai să nu ne mai mințim! - singurul moment în care-am fost cu adevărat uniți, în suta asta de ani, a fost acel decembrie ‘89.

Nu sunt incompetenți, sunt pur și simplu ticăloși

Nu cred că în povestea asta cu „taxa pe lăcomie” e doar o chestiune de incompetență. E o explicație prea simplă și cumva le oferă o circumstanță atenuantă.

Maica Theresa

Theresa May nu este o sfântă în ale politicii. Are păcatele ei. Ca, de altfel, toți oamenii politici. Este însă un politician ce își propune să limiteze cât mai mult proporțiile dezastrului. Cel puțin, până în momentul de față, a reușit.

România s-a săturat de București

Nu doar Alianța Vestului, asocierea celor patru județe din Transilvania, s-a săturat de incompetența și de lipsa de acțiune de la București.

Dragnea e disperat. Dar asta e și mai rău

Discursul aberant de azi al lui Dragnea e un amestec de vești bune și de vești proaste.

Tăriceanu, primul obraznic al României

În privința discursului public, Liviu Dragnea este un biet copil de curte în comparație cu regele absolut al tupeului și cinismului, Călin Popescu Tăriceanu.

Ro Mânia

Dacă spui că spitalele din România sunt, în cea mai mare parte, focare de infecție în care poți să crăpi și dacă ești sănătos, sigur se vor mânia pe tine câțiva buni, spre foarte buni, compatrioți care te vor acuza că-ți denigrezi țara.

Tudorelul domn Toader

Cinematograficul domn Ripley chiar era talentat în a-l personifica pe prietenul Dickie, iar Matt Damon, actorul, la fel de competent în a-i da viață personajului Ripley.

Vestul și Restul. Cinci lucruri – plus jumătatea lui Doamne ferește

Alianța Vestului - să le luăm pe rând, ca să nu mai sufere naționaliștii spumanți.

Poporul cu buze subțiri. Răul e abia la început

Ce avem acum nu e nici dictatură și nici cădere – e mai rău: încep sedimentarea răului, obișnuința, banalitatea amintită de Hannah Arendt.

„Monomul“, „Binomul“ sau „Polinomul“?

Metaforele au o importanță fantastică în cadrul disputelor culturale. Una din metaforele foarte des întâlnite în show-rile televizate este aceea de „binom“. Metafora respectivă a fost consacrată de către Ion Cristoiu.

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

Revista tipărită
Acces parțial online
Newsletter

Abonează-te

Digital + Print

Revista tipărită
Acces total online, inclusiv arhivă
Newsletter

Abonează-te

Digital

Acces total online, inclusiv arhivă
Newsletter

Abonează-te