Combatanții morții acționează peste tot – în studiouri de televiziune finanțate nu demult chiar de statul român, pe rețelele de socializare, amplificate de rețele de troli și în așa-numite camere de ecou virtuale. Și-a construit o aripă politică. Adesea, lucrează și în Casa Domnului.
Prin minciună, prin manipulare, prin coruperea sufletelor dar mai ales prin înfricoșare, misiunea lor este de a răspândi moartea. Cadavre, cât mai multe cadavre, cu cât mai multe cu atât mai bine, pe care să-și paveze drumul către putere.
Coronavirusul nu există, spitalele sunt goale, vaccinul nu e vaccin, oxigenul ucide, medicii sunt criminali, dozele sunt expirate, rugăciunea singură este calea spre imunizare... Și multe, multe alte tipuri de gloanțe dum-dum și bombe cu cuie menite a răspândi moarte. Cât mai multă moarte.
Vă imaginați cum ar arăta puterea acestora, clădită pe cadavre?
Ideologia lor este una a morții. Țelul lor final nu este viața, ci moartea – ei „îmbracă cămașa morții”, ei iubesc moartea pentru că ei cred că sângele lor va plămădi o lume așa cum o cred ei mai bună.
„Ni-i dragă moartea!”, cântă ei.
Și din acest motiv nici viețile celorlalți nu contează.
În fața acestui asalt, frontul a căzut. Anunțul a fost făcut marți seara de către președinte.
Ne aflăm astăzi într-o situație care nu poate fi asemuită decât cu cea a României sfârșitul anului 1916. După un început plin de entuziasm, cu câteva succese în Transilvania, armata română se frânge sub ofensiva germano-bulgară. Bucureștiul este pierdut în scurt timp.
România constată că a intrat în război nepregătită, cu o armată prost echipată și prost comandată, cu un sistem de decizie măcinat de politicianism, incompetență, orgolii mărunte, corupție.
Dezastrul este total, în iarnă România se mai reduce la o mică parte din Moldova, supraaglomerată, măcinată de epidemia de tifos.
Desigur, după doi ani avea să urmeze miracolul, dar între timp, conform datelor istorice, România pierduse în război 900.000 de soldați. Aproape cât Imperiul Britanic. Mai mulți decât Imperiul Otoman, Franța sau Imperiul Austro-Ungar.
Acum, în 2021, frontul a căzut pe lipsa de decizie și pe frica celor chemați să guverneze. Au pierdut spațiul mediatic, lăsându-l la discreția combatanților morții. Au abandonat lupta cantonându-se în propriile coterii de partid. Mesajele incoerente – de la ”am învins” la ” nu s-a făcut ce trebuia” i-au derutat și demoralizat pe oameni.
La fel ca și necinstea – dacă e să privim spre scandalul Unifarm. Prețul este deja imens.
Mai putem câștiga această confruntare, care nu este despre coronavirus, ci despre viețile și libertățile noastre și ale generației care urmează?
Avem arma – și aceasta este vaccinul. Dar pentru a ajunge la ea trebuie să împiedicăm armata morții să blocheze drumurile spre depozitele de muniție.
