Istoria ascensiunii nazismului este, în mare măsură, o istorie a orbirii liderilor democrați, care credeau că Hitler poate fi manipulat și că se va opri. S-au înșelat cumplit. Mulți dintre cei care au crezut că se pot folosi de liderul național-socialist au sfârșit-o apoi în lagărele sale de concentrare. Germania anilor '30 nu-i singurul exemplu, ne putem uita și peste istoria mișcării legionare din România.
Nu cred că „istoria se repetă”. Dar ar fi bine să învățăm câte ceva din ea. Nu cred că AUR-ul de azi se poate compara, deocamdată, cu formațiunile paramilitare de dianintea celui de-al doilea război mondial. România face parte din NATO și din UE, iar românii din secolul XXI, oricât ar fi de nefericiți, nu ar renunța la relativa prosperitate de care se bucură pentru cine știe ce conflict violent.
Ce face acum AUR este să propage haosul, pe principiul „cu cât mai rău, cu atât mai bine”. Blocarea/ sabotarea vaccinării înseamnă creșterea numărului de infectări și de decese, spitale supraaglomerate, restricții și blocaje economice. Lideri precum cei din AUR, plus doamna Șoșoacă, din haos trăiesc. Iar amicii lor de la Moscova nu pot decât să se bucure. O Românie copleșită de pandemie este o Românie care, printre altele, nu-i poate sări în ajutor Maiei Sandu, supusă, până ieri, șantajului Gazprom. Este șocant cât de repede am uitat cum a sabotat AUR Moldova campania Maiei Sandu, lansând dezinformări sinistre și făcând jocul Rusiei.
Că AUR este urmat de sute de mii de analfabeți funcționali care cred că, dacă te vaccinezi, se lipesc magneții de tine ca de ușa frigiderului, nu-i de mirare. Șocante sunt prostia și frustrarea unor lideri politici și a unor oameni cu știință de carte care cred că se pot folosi de clica lui George Simion, că acesta este un tren în care te sui și te dai jos când vrei tu. De fapt, se vede deja că Simion i-a folosit pe ei. Dar tot nu se opresc și-i mai dau acestuia o mână de ajutor, să mai crească, să mai genereze haosul din care se hrănește.
Un exemplu este cel al lui Ionuț Moșteanu de la USR, care, la 2 septembrie, anunța triumfător: „Am discutat cu cei de la AUR, pentru a vedea dacă avem o variantă de a strânge semnăturile. Împreună cu AUR avem 122 de semnături, deci putem depune o moţiune de cenzură”. Ce a urmat se știe. USR s-a chinuit săptămâni întregi să scape de acuzația că s-a aliat cu AUR. Simion și ai lui și-au făcut imagine de adevărați opozanți, singurii care vor cu adevărat să dea jos guvernul PNL.
Alt exemplu este cel al suspendării lui Iohannis: AUR a preluat inițiativa, plagiind o idee a lui Ludovic Orban, ba chiar anunțând că a obținut sprijinul fostului președinte al PNL.
Acesta este doar vârful ghețarului. Este evident că, în subteran, toate formațiunile democratice caută sprijin la Simion, când au nevoie de voturi în Parlament. Nimeni nu înrăznește să se confrunte direct cu această formațiune. Simion își permite să se poarte în Parlament ca un scandalagiu din galeria unei echipe de fotbal: intră cu forța în ședințele de comisie și hărțuiește deputații și senatorii. Nimeni nu cere sancționarea sa, nimeni nu are curaj să spună că omul e un golan brutal și (relativ) perfid.
Subestimarea AUR și a trupei sale, speranța că vor rămâne mereu în opoziție, e o naivitate. S-ar putea să aibă ambiții mult mai mari decât PRM-ul lui Vadim Tudor. Cu siguranță au un teren mult mai propice: sondajele arată că tot mai mulți români vor un pumn de fier care să conducă țara în mod patriotic.
Așa că, pe prostia, frustrarea și lașitatea liderilor formațiunilor democratice, AUR și-a majorat cu cel puțin 25% intenția de vot. Și continuă să crească. Se hrănește, o tot repet, din prostie și frustrare. Două resurse care par inepuizabile în România de azi.
