Îți scriu pe numele complet, de infractor: hai să nu ne mai mințim! - singurul moment în care-am fost cu adevărat uniți, în suta asta de ani, a fost acel decembrie ‘89.
Opinii
Nu cred că în povestea asta cu „taxa pe lăcomie” e doar o chestiune de incompetență. E o explicație prea simplă și cumva le oferă o circumstanță atenuantă.
În privința discursului public, Liviu Dragnea este un biet copil de curte în comparație cu regele absolut al tupeului și cinismului, Călin Popescu Tăriceanu.
Dacă spui că spitalele din România sunt, în cea mai mare parte, focare de infecție în care poți să crăpi și dacă ești sănătos, sigur se vor mânia pe tine câțiva buni, spre foarte buni, compatrioți care te vor acuza că-ți denigrezi țara.
Metaforele au o importanță fantastică în cadrul disputelor culturale. Una din metaforele foarte des întâlnite în show-rile televizate este aceea de „binom“. Metafora respectivă a fost consacrată de către Ion Cristoiu.
Eram ziarist în iulie 1990, când FSN a impus ca Ziua Națională a României să se sărbătorească la 1 decembrie și îmi amintesc bine că, de la început, mesajul politic dat de clica lui Iliescu a fost unul de ură și de dezbinare.
Nicio pretenție și nicio așteptare nu am de la un domn care înțelege că Biserica înseamnă niște zgârie-nori și un clopot cu chipul lui.
Eu nu sunt împotriva Catedralei Mântuirii Neamului, din mai multe motive.
