De fapt, toată țara simte același lucru și tot mai mulți primari și oameni de afaceri au înțeles că nu mai au nimic de așteptat de la centru. Așa că, în timp ce de la tribuna PSD, Liviu Dragnea cere amnistia pentru hoți și are un discurs dur împotriva companiilor private și a capitalului, în țară oamenii au început să se unească și să pună la cale strategii pentru a salva, în sfârșit, zone abandonate de 30 de ani.
Am participat, în ultima lună, la două astfel de momente. Și am plecat, de fiecare dată, cu speranță. Dacă agenda PSD, reflectată în presă, e cea a distrugerii României, în tot mai multe localități realitatea e ceva mai puțin sumbră.
În prima parte a lui decembrie, am fost la Forumul Antreprenorilor în Administrația Inteligentă, organizat sub egidă liberală și cu parteneri din Belgia și Germania. Au venit la întâlnire primari și oameni de afaceri care lucrează deja pentru o schimbare și care au înțeles că trebuie să iasă din amatorismul care ne caracterizează, totuși, atât în politică, cât și în afaceri.
S-a vorbit despre smart city în sensul adevărat al cuvântului: semafoare inteligente care chiar funcționează, sisteme de iluminat controlate digital, pentru economie de bani, sisteme de țevi și de cabluri subterane monitorizate pe hărți electronice care se modifică în timp real, astfel încât dorelul să nu mai lase jumătate de oraș fără curent electric pentru că nu știe că pe acolo trece un cablu important, parcuri tehnologice și chiar aeroporturi construite de la zero.
Totul realizat în luptă cu aceeași birocrație obositoare, cu eterna reticență de la centru, „care te face să plângi“, dar cu încăpățânarea de a nu mai rămâne în urmă. „Noi trebuie să sărim etape, să ne conectăm la ce face acum Occidentul, altfel nu o să îi mai ajungem niciodată din urmă“, mi-a spus un participant.
La sfârșitul lui noiembrie, am fost la Iași, la reuniunea despre „Cum conectăm Moldova la dezvoltarea pe termen lung“, organizată de Romanian Bussines Leaders. Oamenii de afaceri din cea mai săracă regiune a țării au decis, la finalul întâlnirii, că cuvântul de căpătâi trebuie să fie, de acum, „implicare“. Bucureștiul nu se mișcă decât dacă este sub presiune și cel mai bun exemplu, din acest punct de vedere, sunt asociațiile „Moldova vrea autostradă“ și „Împreună pentru A8“, formate din oameni sătui să li se spună de la centru că nu se poate.
Prin proteste publice, prin zeci de adrese, prin insistență au reușit să obțină o lege pentru construirea unei autostrăzi ce va scoate Moldova din sărăcie. Și oamenii sunt hotărâți ca legea să fie pusă în aplicare.
Țara se rupe de București, ca civilizație și economic. Și cum ar putea fi altfel, cât timp capitala, de exemplu, e condusă de un viceprimar care se laudă în scris că a înjurat un consilier general. Ce să facă un asemenea personaj când un semafor e mai inteligent decât el?
