Când s-a dat Ordonanța 13, din ianuarie 2017, Liviu Dragnea a fugit în SUA. Când Grindeanu sau Tudose erau pe făraș, liderul social democrat declara, public, că are încredere în ei. Când era întrebat de modificările la legile justiției, Dragnea făcea pe naivul, zicea că nu a văzut proiectul și ne trimitea să îl întrebăm pe Florin Iordache.
Dacă președintele PSD acționează ca un bârfitor de birt sătesc, mereu „pe la spate”, geamănul răului Călin Popescu Tăriceanu ține să ne umilescă cu aroganța și tupeul băiatului de bani gata.
Discursul său de la Consiliul Național al PSD arată că sfera lui de interes ține atât cât i se întinde plapuma.
„Trebuie să existe un moment zero, să tragem o linie și să o luăm de la capăt. România trebuie vindecată de nedreptăți și abuzuri, să se uite mai mult înainte și mai puțin înapoi”.
Asta ar fi fantastic. După 30 de ani de jafuri și devalizări în care politicieni și securiști au lucrat mână în mână, lăsându-ne fără autostrăzi, școli sau spitale, Tăriceanu ne propune să o luăm de la capăt. Să dăm anii înapoi, să spunem, pe la1992, atunci când actualul lider ALDE intra pentru prima oară în Parlament. Și să ne mai fure o dată cu aceeași băieți deștepți.
„Dacă Iohannis și Opoziția nu vor să o facă, o putem face noi, pentru că datorăm asta miilor de familii care au suferit (amnistia și grațierea n.red)”.
Tăriceanu este solidar doar cu familiile celor din închisori pentru că și el are probleme, ce coincidență, cu justiția. Unii dintre prietenii lui au fost deja arestați. Pe Tăriceanu îl doare „în pix” de familiile românilor care mor, anual, în accidente rutiere și pentru că el, pe când era premier, nu a făcut autostrăzi. Nu are un cuvânt de mângăiere pentru familiile ale căror copii au fost infestați cu bacterii și pentru că parlamentarul Tăriceanu nu a militat pentru construcția vreunui spital nou. Nu empatizează cu familiile milioanelor de români plecați din țară, pentru că el, Dragnea, Andronescu și alți PSD-iști aflați în politică din preistorie au avut grijă să le creeze condițiile perfecte pentru a-i pune pe fugă.
„Întârzierea proiectelor de infrastructură, modernizare a școlilor și spitalelor a fost cauzată de teama de DNA a demnitarilor.”
Mai trebuia să spună că nu suntem capabili să luăm fonduri europene pentru că există un DNA, filiala Bruxelles, pe care doar el, Tăriceanu, îl vede. Tulburător este că 10% din populația României, care îl votează pe Tăriceanu, resimte acut lipsa școlilor, drumurilor și spitalelor decente. În fiecare zi din ultimii patru ani în care a ocupat funcția de președinte al Senatului, Tăriceanu putea să declare educația, infrastructura și sănătatea prioritatea zero a României Dar nu a făcut-o pentru că singurul lui interes este să golească pușcăriile.
Tăriceanu doarme foarte bine noaptea pentru că este un om fără trecut. El nu își mai amitește că stă în Camera Deputaților din 1992, timp în care încrederea oamenilor în instituția respectivă a ajuns sub 10%. Că a fost ministrul Industriei și Comerțului în anii 90 când industria a fost dusă la fier vechi. Că mandatul său de premier a beneficiat de un context economic fantastic în care economia noastră duduia pentru că economia mondială mergea bine.
Pentru că nu făcut investiții, Tăriceanu a contribuit deplin la „furtuna perfectă” care a prins România complet nepregătită în fața crizei economice din 2009. Tăriceanu are o părere fantastică despre el, deși nu ar putea explica pe ce s-au dus cele 2,2 miliarde de euro venite din privatizarea BCR în 2006.
Adăugați la toate acestea, imaginea cu Tăriceanu, singur, urcând trepții Palatului Victoria pentru a-i aduce premierului Ponta, „plocon”, câțiva parlamentari ai PNL înregimentați în ALDE. Așa, ca să nu moară USL, cea mai toxică mașinărie politică.
Tăriceanu întruchipează cinismul absolut în politică. După el și prietenii lui, pototopul.
