Abia ieșisem din mineriada din 13-15 iunie, Iliescu dorea să își mențină mobilizat nucleul dur, așa că a jucat pe cartea ultranaționalistă. Ziua Națională a fost stabilită la 1 decembrie dintr-un calcul cinic, pentru a menține isteria anti-maghiară, pentru ca românii verzi să joace tontoroiul pe nervii ungurilor.

Din 1990 până azi, cu cât țipă mai tare feseniștii (azi, un fel de social-democrați) că vor unitate, cu atât mai zdravene sunt copitele pe care le aplică cetățenilor români. Exceptând 1990, anul mineriadei din 13-15 iunie, n-am mai avut niciodată, după Ceaușescu, o conducere atât de distructivă, ostilă celor guvernați și orientată doar spre propria supraviețuire și bunăstare. Din 1991 până azi, România n-a fost niciodată atât de izolată, coruptă și ridicolă. Da, ridicolă. De la întâmplările penibile de la parada militară – avioanele F-16 n-au decolat pentru că pista era înghețată, un tanc s-a stricat în mijlocul drumului...- la gafele apocaliptice făcute constant de premier și de miniștri, toate aceste fapte creionează imaginea unei țări în care combinația dintre prostie și hoție a atins zona ridicolului. 

Cel mai frumos mod de a sărbători Ziua Națională nu este ascunzând această uriașă mizerie sub preș, ci discutând liber și luând distanță față de gruparea infracțională care, la București, a ocupat tribuna oficială. Unire între niște oameni cinstiți, ai căror bani sunt risipiți și jefuiți de regimul Dragnea, și cei care-i jecmănesc, nu are cum să fie. Până când se va reface sistemul anti-corupție și cei care fură vor fi pedepsiți de către Justiție, tot ce poți face este să stai departe de alde Dragnea, Iordache sau Șerban Nicolae. Ziua Națională e cel mai bun prilej să arăți că crezi și lupți pentru niște valori, nu să le ignori în numele unității cu o grupare infracțională. 

Eu sper să vină ziua în care sărbătoarea națională nu va însemna doar o clică de politruci care stau la tribuna oficială și „primesc” defilarea forțelor armate. Nu cred că asta vor românii, în anul de grație 2018. Paradă militară? Poate. Dar străzile trebuie să fie în primul rând ale cetățenilor obișnuiți, ale copiilor, ale celor ieșiți să se bucure. Și, poate că va veni momentul să discutăm deschis: este ziua de 1 decembrie cea mai potrivită pentru a sărbători ziua națională? Eu, ca unul care a crescut între maghiari și germani, cred că nu. Dar nu aș îndrăzni să spun că am dreptate. Însă aș susține și aș participa la un referendum la care cetățenii români să decidă când vor să sărbătorească Ziua Națională.