Nu. Nu asistăm la o premieră în comunitatea transatlantică. Intențiile de preluare militară a Groenlandei de către SUA nu constituie întâia dată când două state oficial aliate au porniri ostile unul față de celălalt.
Nu. Nu asistăm la o premieră în comunitatea transatlantică. Intențiile de preluare militară a Groenlandei de către SUA nu constituie întâia dată când două state oficial aliate au porniri ostile unul față de celălalt.
Consiliul European a publicat Declarația de la Paris - „Garanții robuste de securitate pentru o pace solidă și durabilă în Ucraina”, emisă de Franța.
Dacă pe planul politicii interne alegătorii au observat că actuala clasă politică autohtonă nu prea a tras concluzii realiste, după harababura de la alegerile prezidențiale, pe planul politicii externe asistăm la reiterarea obsesivă a prezenței noastre în NATO și în UE.
Rusia confirmă - indirect, prin drone „scăpate“ spre Polonia - că nu renunță la confruntarea cu NATO. Numai că nu vizează întreaga graniță de est a comunității euroatlantice, ci, cum se așteptau aliații, îndeosebi arealul baltic
În cel de-al 76-lea an de existență a NATO, două realități simultane marchează Europa de azi.
Totuși, dincolo de speranța inițială a începerii unor tratative credibile între Kiev și Moscova - fie și la intervenția mult așteptată a Casei Albe - și de aplicarea unui tot mai volatil acord de încetare a focului, se repetă istoria timorării europenilor.
Nu mi-am imaginat că voi asista la apariția în cursa electorală pentru Cotroceni a unui prezidențiabil care să denigreze - cu o impunitate publică asumată indecent - Alianța Nord-Atlantică, cea mai bună opțiune strategică a țării noastre, din întreaga sa istorie.
I. Din presa suedeză cei interesați de subiect află că, după ce s-a întors la Casa Albă, Donald Trump și-a stabilit un nou obiectiv: câștigarea Premiului Nobel pentru Pace. După cum notează Svenska Dagbladet, eforturile sale ar putea aduce beneficii Ucrainei.