Groenlanda - un test aparte pentru aliați

Pentru cunoscători, planurile de război de contingență ale Turciei împotriva  Greciei – care vizau îndeosebi Tracia de Vest și insulele din Marea Egee – au suferit un regres serios din cauza prezenței militare extinse a Statelor Unite și a Franței în sprijinul apărării Greciei, determinând atunci un val de critici dure din partea conducerii Turciei, inclusiv a președintelui Recep Tayyip Erdogan, în ultimii ani.

Nu se va rupe NATO

Strategia militară a Turciei pentru o potențială incursiune în teritoriul grecesc, în special în Tracia de Vest, a fost concepută pentru a exploata o fereastră îngustă de oportunitate, care generalii turci anticipau că se va închide rapid odată cu intervenția SUA și a Europei în urma oricărei ofensive turcești.

Aceste planuri secrete au fost dezvăluite pentru prima dată în timpul procesului „Sledgehammer“, din 2010, de la Istanbul, care a expus mentalitatea generalilor turci ce luau în considerare astfel de situații neprevăzute. În acel moment, dezvăluirile au atras puțină atenție, probabil pentru că erau îngropate în anexele unui dosar extins, al cărui accent principal era o luptă pentru putere internă între lideri militari influenți și guvernul civil. Înstelații turci au pierdut confruntarea cu liderii civili. 

Cu toate acestea, probele covârșitoare din dosarul cazului — inclusiv documente autentificate, înregistrări vocale și rapoarte ale Statului Major General — au confirmat că planuri de război detaliate au fost într-adevăr discutate, în timpul unui seminar militar desfășurat în perioada 5-7 martie 2003, sub conducerea comandantului de atunci al Corpului 1 Armată, generalul Çetin Doğan. Aproximativ 30 de ofițeri superiori au participat la seminar. Instanța a considerat atunci că au fost întrunite elementele caracteristice pregătirii unei lovituri militare de stat și generalii au fost rapid întemnițați. 

La 23 de ani distanță, intenția președintelui Trump de a anexa Groenlanda a generat comentarii contradictorii și ipoteze mai degrabă științifico-fantastice.

SUA și-au dezvoltat capacitatea de a ocupa Groenlanda prin forță. America a antrenat în Canada și a echipat corespunzător o unitate arctică de elită formată din 12.000 de soldați aeropurtați, ce ar urma să fie parașutați - practic mai mult decât efectivele unei divizii normale.

Asta în timp ce Danemarca abia și-a anunțat intenția de a trimite tot acolo o brigadă, ale cărei efective estimate ar varia între 3.500 și 5.000 de militari.

Un oficial neatent de la București a bâiguit ceva despre o posibilă decizie viitoare a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, dar, probabil, nu s- a consultat cu șeful Armatei României. 

Cu excepția unităților de vânători de munte - câte au mai rămas - țara noastră NU ARE structuri militare antrenate să acționeze în condiții de temperatură specifică Arcticii. În timpul iernii, cea mai caldă lună este ianuarie. Temperatura medie în Arctica variază la debutul anului 2026, între -2 și -5 grade. Apele adiacente sunt mult mai reci decât aerul. În Marea Barents, temperatura este de -25 grade C, în Groenlanda și Chukotka - până la -36 ° C, în Canada și
Bazinul siberian se ajunge la -50 grade C. Cele mai scăzute temperaturi sunt observate în zona de nord. Acolo, temperaturile ajung de multe ori la -60 de grade. 

Prin urmare, trupele care vor fi primele dislocate în Groenlanda, dacă nu se va ajunge la un compromis diplomatic, vor deține și apăra pozițiile cheie, fiind greu de îndepărtat din locațiile respective. 

Greu de crezut că trupe până mai ieri aliate vor accepta să deschidă focul unele contra celorlalte. Dacă nu se va crea o structură de comandă multinațională nouă, Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, condus de Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul american Alexus G. Grynkewich, nu va putea coordona, din punct de vedere moral, ipoteticele trupe europene propozabile a fi trimise în Groenlanda. 

Dar militarii aliați au experiența războiului din Irak, când purtătorii uniformelor Bundeswehr-ului primiseră ordin să evite dialogul și contactul direct cu militarii americani. În cele din urmă, criza de comunicare politico-militară a fost depășită. 

Nu. O operațiune militară a SUA asupra Groenlandei nu va rupe NATO. Întrebarea onestă este însă câți din ambasadorii membrii ai Consiliului Nord-Atlantic au capacitatea diplomatică și argumentele pertinente pentru a participa la o discuție strategică, despre accesul la Arctica, acoperirea radar și stabilirea bazelor de interes
transatlantic?

Focalizarea atenției aliaților pe viitorul Groenlandei este o problemă a NATO, un test aparte al alianței, dar și o anticipare a probabilelor viitoare confruntări militare, din arealul Arcticii. 

Sigur că rezervele de petrol mențin Groenlanda relevantă pentru Washington, chiar și atunci când nimeni nu forează...

Tăcerea Moscovei și a Beijingului confirmă recunoașterea indirectă a neputinței de a se pronunța, într-un sens sau altul, atunci când se discută apartenența dezirabilă a Groenlandei. 

Evident că Washingtonul își dorește Groenlanda din motive practice. Se află între America de Nord și Europa și favorizează sistemele de avertizare timpurie, urmărire a rachetelor și control al abordărilor aeriene și maritime din Atlanticul de Nord și Arctica. 

Prin urmare, oferă spațiu pentru piste, senzori și infrastructură de sprijin care nu pot fi postate în altă parte și se află lângă rute importante pentru mișcarea militară, transportul maritim, cablurile submarine și comunicațiile. 

De asemenea, este una dintre puținele locații arctice aflate complet în spațiul politic și juridic occidental, într-un moment în care Rusia este activă în regiune, iar China caută acces prin investiții și infrastructură.

O parte din valoare constă pur și simplu în... a-i ține pe alții afară. Iar sub toate acestea se află energia. Arctica este estimată de Serviciul Geologic al SUA că deține aproximativ 90 de miliarde de barili de petrol nedescoperit. Bazinele offshore ale Groenlandei fac parte din această estimare. Barilii sunt scumpi, iar acest lucru menține Groenlanda relevantă pentru Washington.

Când guvernele încep să se îngrijoreze de unde ar putea proveni aprovizionarea viitoare și sub controlul cui ar putea fi aceasta, locuri precum Groenlanda reapar ca opțiuni care rămân pe masa diplomaților, atunci când alianțele par că se desfac - deși, practic, se consolidează. 

Suedia și o serie de alte state membre ale NATO au anunțat planuri de a trimite trupe, aeronave militare și nave în Groenlanda, după ce o discuție inițiată  la Casa Albă nu a reușit să schimbe dorința oficialilor administrației Trump de a achiziționa teritoriul danez. 

Ambuscadă strategică

Dar trupele europene, dacă vor fi deplasate, vor avea doar o misiune disuasivă. 

Pentru una defensivă este greu de prevăzut persoana sau structura care va da dispoziții în acest sens.

Întâlnirea dintre oficiali din Groenlanda, Danemarca și Statele Unite „nu a reușit să schimbe poziția americană“ cu privire la posibila anexare, a declarat ministrul danez de Externe, Lars Løkke Rasmussen, la Washington D.C.

Ministrul danez al Apărării, Troels Lund Poulsen, a avertizat, în cadrul unei conferințe de presă separate, că „tensiunile de securitate s-au extins în Arctica“.

„Prin urmare, în dialog strâns cu guvernul groenlandez, am convenit să ne creștem prezența militară și activitatea de exerciții în Arctica și Atlanticul de Nord, în cooperare cu aliații NATO“, a spus Poulsen.

El a declarat pentru agenția de știri daneză Berlingske că ar fi nevoie de mai multe nave, avioane și soldați, iar agenția a relatat că Danemarca va trimite Brigada 1 a armatei.

Prim-ministrul suedez Ulf Kristersson a postat pe X: „Mai mulți ofițeri din Forțele Armate Suedeze sosesc în Groenlanda. Aceștia fac parte dintr-un grup din mai multe țări aliate. Împreună, se vor pregăti pentru elementele viitoare din cadrul exercițiului danez Operațiunea Arctic Endurance. La cererea Danemarcei, Suedia trimite personal din Forțele Armate“.

Germania și Franța au declarat că vor trimite și ele trupe, iar Regatul Unit ia în considerare să facă același lucru, a relatat Le Monde. Regatul Unit și-a exprimat dorința de a se alătura efortului actual, potrivit unui raport Bloomberg, iar prim-ministrul Norvegiei a făcut, de asemenea, o declarație de susținere.

În septembrie 2025, toate aceste state au participat la Arctic Light, un exercițiu militar menit să consolideze pregătirea operațională a Forțelor Armate Daneze și a NATO în Groenlanda și în jurul ei.

Hotărârea președintelui Trump de a achiziționa Groenlanda „într-un fel sau altul“ i-a neliniștit pe aliații din Europa și pe experții din Statele Unite. Practic toate părțile sunt de acord asupra importanței strategice a Groenlandei, asupra necesității unei participări sporite a NATO acolo și asupra ușurinței relative cu care Statele Unite și-ar putea spori capacitatea militară acolo în temeiul acordurilor internaționale existente.

Ian Lesser, membru al Fondului German Marshall, a declarat că, deși Statele Unite ar putea cu ușurință să organizeze o preluare militară a țării, conducerea efectivă a acesteia ar fi considerabil mai dificilă, mai ales fără sprijin european.„Din perspectiva infrastructurii, cred că ar fi o provocare destul de mare, iar valoarea nu s-ar alinia cu adevărat cu costul, din perspectiva SUA“, a spus Lesser.

Sophie Arts, tot de la Fondul German Marshall, a declarat că, deși îngrijorările legate de creșterea activității arctice chineze și rusești sunt foarte reale, acestea sunt cel mai bine servite în cadrul acordului actual, care respectă suveranitatea unui aliat cheie al NATO, precum și voința exprimată a poporului Groenlandei.„Politica recentă a SUA față de Groenlanda a fost destul de contraproductivă, din câte putem vedea“, a spus Arts.

Oficialii danezi și-au exprimat speranța că un grup de lucru la nivel înalt planificat între Statele Unite, Danemarca și Groenlanda va dezescalada tensiunile.

Cel mai probabil, nu se va ajunge la o fantasmagorică confruntare militară majoră în Groenlanda. Iar NATO va supraviețui acestei ambuscade strategice, de sorginte americană.