Dar, cu toate deficiențele sale ca președinte român, Klaus Werner Iohannis nu a rămas indiferent la acest subiect și a dat de înțeles că România nu va fi impasibilă la o situație de agresiune militară a Federației Ruse contra Republicii Moldova.
La începutul decadei a doua din luna iunie 2025, presa din Chișinău semnala dezorientată că, „pe malul râului Nistru, în raza orașului Tiraspol, circa 16 unități de tehnică militară, 13 piese de artilerie, muniții oarbe și materiale pirotehnice“ se agitau, la vedere, ordinele fiind date în limba lui Tolstoi.
Mai precis, structurile militare din Transnistria, capabile să concentreze circa 12.500 de localnici, cu echipament, armament și experiență de sorginte militară, alături de soldații Grupului Operativ al Trupelor Ruse, staționat ilegal în Republica Moldova și evaluat la circa 1.000 de membrii înrolați în armata Kremlinului, vor să... reconstruiască operațiunea Iași-Chișinău, din cel de-Al Doilea Război Mondial (!!!). Sinistră glumă geopolitică postbelică. În acest sens, entitățile enumerate anterior au pus la cale organizarea unor activități militare în Zona de Securitate. Cuvinte mari, pompoase, fără efect practic. Dar care pot impresiona naivii.
Potrivit autorităților de la Chișinău, aceste acțiuni unilaterale cu caracter militar desfășurate în perimetrul Zonei de Securitate au constituit o sfidare flagrantă a regimului special instituit pentru această zonă, subminând misiunea de menținere a păcii de pe Nistru. Doar că de ani buni trupele ruse din Transnistria sunt o amenințare constantă la adresa comunității democrate europene, din care fac parte, de jure, România și, de facto, Republica Moldova.
Deci vorbim de un dispozitiv militar provocator al trupelor ruse, care își asumă doctrinar și public rolul de captive ale amintirilor sovietice din ultima conflagrație mondială.
„Delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control/ CUC, prin componenta sa în Comandamentul Militar Întrunit, a solicitat deplasarea observatorilor militari la fața locului pentru documentarea situației. Această solicitare regulamentară a fost blocată de către exponenții structurilor militare care reprezintă Tiraspolul și Federația Rusă“, a precizat Biroul Politici de Reintegrare.
Nimic nou la Nistru. În aceste circumstanțe, Delegația Republicii Moldova din cadrul CUC a condamnat ferm aceste provocări, menționând că asemenea acțiuni pun în pericol stabilitatea și securitatea în regiune. Totodată, partea moldovenească a cerut încetarea imediată a oricăror acțiuni cu caracter militar în Zona de Securitate.
De menționat că acțiunea pusă la cale de Tiraspol și structurile ruse din regiune este prima care a vizat în mod direct România, țară membră a NATO. O vizare strict propagandistă, nimic altceva.
Dacă ar fi cu mințile acasă, coloneii din Tiraspol și generalii de la Moscova nu ar uita cuvintele lui Mark Rutte, actualul secretar general al NATO, care a avertizat public Rusia că atacarea comunității transatlantice va genera un răspuns devastator din partea trupelor aliate, la sol, din aer și pe apă.
Sigur că jurnaliștii rusofili de peste Prut jubilau când precizau, plini de mândrie sovietică: „Operațiunea Iași-Chișinău, cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca A Doua Ofensivă Iași-Chișinău, se referă la luptele din estul României, dintre Armata Roșie și cea română, de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1944. Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud și a dus la ocuparea României“.
Dar, gospodin Putin, remember: istoria nu se mai repetă!!! Noile realități geopolitice din ultimii 35 de ani au repoziționat țara noastră în comunitatea transatlantică, de care aparținea de drept, conform evoluțiilor și legăturilor anterioare, de ordin istoric, geografic, cultural, implicit geopolitic.
Chiar asta nu îi place lui Putin!
NATO - din care și România face acum, din fericire, parte - rămâne cea mai puternică alianță politico-
militară din istorie, mai puternică, de câteva ori decât umbra Uniunii Sovietice - fragila Federație Rusă care încă mai practică, drept politică de stat, expansiuni teritoriale brutale, cu prețul anihilării vieții a milioane de cetățeni trăitori în Europa.
Ipotetica atacare a României de către trupele sălbatice ale lui Putin ar pecetlui soarta regimului de dictatură personală a conducătorului, momentan, de la Kremlin, reacția Alianței Nord-Atlantice urmând a fi complexă, dură, devastatoare, Moscova putând deveni o tristă amintire. Și nu este nicio exagerare aici.
Dar atacarea Republicii Moldova? NATO nu poate face nimic în privința asta - plâng prin redacții fătucele neinstruite prin poligoanele de antrenament actuale. NATO? Nu. Dar trupele europene de tipul EUFOR - precum sunt cele din cadrul EUFOR ALTHEA, a cărei comandă o exercită generalul- maior Florin-Marian Barbu - au și legitimitatea și experiența necesară pentru a deveni o forță disuasivă, contra oricărei aventuri militariste răsăritene vizând dezmembrarea Republicii Moldova.
Cel mai probabil, în mod logic, trupele europene se vor coagula inițial - ca expresie a unei noi Coaliții a Voinței, de data asta pe tărâm european - la baza militară de la Mihail Kogălniceanu. Iar acțiunea lor va fi firesc solicitată public de autoritățile legitime de la Chișinău.
Conducerile statelor baltice, Poloniei și României - dar și a altor state europene, precum Marea Britanie, Italia, Spania și Franța - vor lua decizii pe măsura reacțiilor opiniilor publice din statele menționate. Uniunea Europeană va saluta reafirmarea voinței defensive a comunității statelor democrate de pe bătrânul nostru continent. Iar NATO va sprijini punctual, în principal logistic, operațiunea europeană.
De altfel, afirmația premierului maghiar Viktor Orbán, conform căruia Rusia nu are putere să atace NATO, înseamnă o recunoaștere indirectă, de către Putin a raportului de forțe - actual și mai ales viitor - defavorabil Moscovei.
Indiscutabil vorbim de un război hibrid, acesta fiind utilizarea simultană emergentă a mai multor tipuri de război de către adversari flexibili și sofisticați, care înțeleg că un conflict reușit necesită o varietate de forme concepute pentru a se potrivi obiectivelor la momentul respectiv. Un document american privind strategia maritimă spunea: „Conflictele sunt din ce în ce mai caracterizate de un amestec hibrid de tactici tradiționale și neregulate, planificare și execuție descentralizată și actori nestatali care utilizează atât tehnologii simple, cât și sofisticate în moduri inovatoare“.
Metodele includ războiul politic și combină războiul convențional, războiul neregulat și războiul cibernetic cu alte metode de influențare, cum ar fi știrile false, diplomația, justiția, schimbarea regimului și intervenția electorală străină.
Prin combinarea operațiunilor cinetice cu eforturi subversive, agresorul intenționează să evite atribuirea vinovăției sale sau represaliile contra lui.
Însă, pornind de la realitatea parteneriatului existent între armata americană și Armata Națională a Republicii Moldova, este previzibil că nici Casa Albă nu va rămâne fără o reacție, inițial probabil doar la nivelul unei convorbiri telefonice între președinții Trump și Putin.
Ipotetic, Donald Trump va întreba, cu tâlc:
- Pentru cine bat clopotele, Vladimir?
Probabil că, la capătul celălalt al telefonului, se va institui o lungă și sugestivă tăcere. Doar trăim în 2025, nu în 1945. Vova Vladimir o fi uitat?!...
