Operațiunea Plan Germania

The National Interest este o publicație online premiată, axată pe probleme de apărare, securitate națională, afaceri militare, politică externă și politică americană. Este o revistă bilunară de relații internaționale, editată de Jacob Heilbrunn și publicată de Center for the National Interest, un grup de experți înființat de fostul președinte american Richard Nixon în 1994.Tocmai The National Interest a devoalat documentul  numit  „OPLAN DEU“, care conturează modul în care Germania ar putea deveni centrul planificării militare a NATO împotriva Rusiei. 

Gata de ripostă: 800.000 de militari ai NATO

OPLAN DEU, sau Planul Operațional Germania este un plan de război de 1.200 de pagini elaborat de NATO care prevede mișcarea a „până la 800.000 de militari ai NATO în Europa, în cazul unui atac rusesc“, potrivit Newsweek. Un plan considerat total detașat de realitățile politice, economice și militare din Germania și din Europa, în general, de astăzi.

OPLAN DEU reflectă ipoteza prin care Germania va fi din nou transformată
într-o țară de primă linie, în orice potențială conflagrație cu Rusia înarmată cu arme nucleare.

Dar și statul german are arme nucleare - ce-i drept americane - pe teritoriul său, care ar putea servi defensivei Germaniei de azi.

Până în 2023, Germania a menținut o relație comercială strânsă cu Rusia - în special în sectorul energetic. Într-adevăr, a fost un miracol economic german după Războiul Rece - și, prin extensie, a marcat prosperitatea economică a Uniunii Europene - unul construit pe aprovizionarea cu energie rusească ieftină.

OPLAN DEU este cel mai agresiv și ambițios plan de război dezvoltat de NATO și, în special, de Germania, de la Războiul Rece încoace.

Terți comentatori critică acest plan, deoarece indică o abatere de la mentalitatea de pace și o abordare reînnoită a apărării „la nivelul întregii societăți“ germane.

Planul prevede nu doar desfășurarea unui număr uimitor de aproape 800.000 de soldați NATO în Germania, ci și imperativul ca firmele private civile europene de apărare să fuzioneze cu agențiile guvernamentale.

Asta sugerează forțarea afacerilor germane să devină profitoare de război, deși spiritele conservatoare ar fi preferat să continue creșterea economiei Germaniei, insistând pe comerțul cu Rusia.

Un procent uriaș de 59% dintre germanii chestionați au recunoscut că se opun războiului cu Rusia și că nu ar lupta în apărarea Germaniei - chiar dacă Germania însăși ar fi atacată de ruși. Șocant? Desigur. Dar reflectă o stare de spirit aparte.

După ce a început războiul din Ucraina și după distrugerea conductei de gaze naturale Nord Stream 2, care lega Germania de Rusia, economia germană a fost în cădere liberă.

Între timp, sistemul politic german pare că s-a destabilizat complet și s-a îndepărtat de ordinea politică neoliberală de după Războiul Rece. Deci ce face Germania - și restul NATO, de altfel? De ce, în ciuda acestor fapte, părem astăzi mai aproape de un război european decât am fost în ultimii ani? Sunt întrebări retorice, care reflectă temeri aparte în inima comunității europene democrate.

Planul de război amintit se numește „Operațiunea Plan Germania“, dar nu este o afacere germană. Cele mai recente evaluări ale Bundeswehr-ului german confirmă că sunt aproximativ 182.000 de militari activi sub arme, existând planuri de a crește acest număr la 250.000 în următorul deceniu.

În mod paradoxal, acești 182.000 de combatanți reali din Bundeswehr nu vor fi incluși în rândurile celor 800.000 de soldați NATO care ar putea fi ipotetic trimiși să lupte împotriva rușilor în estul Europei.

Sunt și câteva repere de un optimism amendabil. Astfel, forța de tancuri germană este bazată pe tancurile principale de luptă (MBT) Leopard 2A ale Germaniei, considerate a fi printre cele mai avansate din punct de vedere tehnic și căutate din NATO.

Dar propaganda este una, iar realitatea din teren este diferită. Concret, forța de tancuri a Germaniei de astăzi reprezintă numai aproximativ 8% – circa 340 de tancuri – , din totalul forței de tancuri a Germaniei de Vest în 1992 – peste 4.000 de tancuri la acea vreme.

Comparativ, numărul de obuziere germane a scăzut de la peste 3.000 în 1992 la doar 120 în 2021. Asta este o statistică alarmantă, deloc ignorabilă.

Mai există și reperul forțelor aeriene germane. Astfel, la capitolul avioane de vânătoare, forța Germaniei de astăzi a scăzut cu 50% față de numărul de avioane de război pe care le avea Germania de Vest în 1992!...

Sigur, NATO a început să-și mărească comenzile de arme și platforme în 2023, la un an după ce rușii au invadat Ucraina, dar „o lungă întârziere“ a diminuat creșterea comenzilor de arme și platforme ale Germaniei.

Reînarmarea despre care liderii europeni continuă să vorbească public în ultimul an pare a mai fi încă doar o iluzie, Europa neavând momentan forța defensivă necesară, deși are un potențial demografic superior celui al Federației Ruse. 

NATO își va proteja miliardul de oameni

Totuși, miniștrii de Externe ai NATO au aprobat eforturile depuse pentru a cheltui 5% din PIB-ul național pentru apărare și au reafirmat sprijinul continuu pentru Ucraina.

Într-o declarație transmisă după reuniunea de la Bruxelles, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a susținut că aliații se confruntă cu „pericole reale și de durată“, deoarece Rusia își intensifică atacurile cu rachete și drone asupra Ucrainei și se angajează într-un „comportament din ce în ce mai imprudent“, în viitor probabil fatal, față de Alianță, inclusiv încălcări ale spațiului aerian, atacuri cibernetice și desfășurarea de nave de informații în apropierea infrastructurii aliate. În ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, miniștrii au discutat despre implementarea angajamentului asumat la Summitul de la Haga de a atinge 5% din PIB pentru apărare pe o „cale credibilă“, potrivit lui Rutte. El a spus că acest lucru ar trebui să finanțeze „capacități de bază esențiale pentru apărarea noastră colectivă, inclusiv sisteme avansate de apărare aeriană“ și a subliniat că sumele care merg spre Ucraina contribuie la atingerea obiectivului, deoarece acestea „influențează direct propria noastră securitate“.   

Rutte a subliniat că aceste cheltuieli nu se rezumă doar la atingerea unei cifre, atenționând că miniștrii au evidențiat modul în care bugetele mai mari „se traduc deja în îmbunătățiri tangibile, cum ar fi consolidarea forțelor pe flancul estic și modernizarea echipamentelor“. El a corelat acest lucru cu eforturi mai ample de abordare a amenințărilor hibride, inclusiv sabotajul și operațiunile cibernetice care vizează destabilizarea societăților aliate.

Ucraina a rămas în centrul discuțiilor. Rutte a declarat că toți aliații doresc ca luptele să înceteze și „salută cu căldură eforturile continue ale președintelui Trump de a aduce o pace justă și durabilă“, subliniind în același timp că sprijinul pentru Kiev nu poate slăbi în timp ce negocierile sunt în desfășurare. „Securitatea Ucrainei este strâns legată de a noastră“, a spus el. „Sprijinul nostru trebuie să continue neîncetat pentru a ajuta Ucraina să se apere astăzi și să descurajeze mâine. De dragul lor și de al nostru“.

În timpul reuniunii Consiliului NATO- Ucraina, ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sybiha, a informat aliații despre situația de pe teren și despre „cerințele urgente ale Ucrainei“, în timp ce Înaltul Reprezentant al UE, Kaja Kallas, a subliniat coordonarea dintre UE și NATO în sprijinirea rezilienței Ucrainei. Rutte a subliniat rolul Listei de cerințe prioritare pentru Ucraina (PURL), vehiculul Alianței pentru coordonarea și finanțarea ajutorului militar. El a spus că NATO furnizează acum „capacități esențiale, letale și neletale ale SUA, inclusiv apărare aeriană extrem de necesară, pentru a ajuta Ucraina să mențină linia frontului și să-și protejeze poporul“.

Potrivit Secretarului General al NATO, peste două treimi dintre aliați s-au angajat acum în PURL, alături de  Australia și Noua Zeelandă, cu peste 4 miliarde de dolari deja promiși pentru un obiectiv anual de 5 miliarde de dolari. El a îndemnat capitalele să „își accelereze angajamentele, nu doar pentru această iarnă, ci și să planifice din timp pentru 2026“. Rutte a susținut că Moscova interpretează greșit hotărârea Aliaților. „Putin crede că ne poate depăși, dar nu mergem nicăieri. Astăzi este încă un semn clar că greșește“, a spus el, adăugând că miniștrii au discutat și măsuri împotriva așa-numitei flote din umbră a Rusiei și alte măsuri „pentru a pune dileme strategice pentru Kremlin“.

Privitor la Summitul de la Ankara, Rutte a declarat că prioritățile Alianței sunt „investițiile în securitatea noastră, consolidarea industriei noastre și menținerea sprijinului nostru pentru Ucraina, astfel încât aceasta să aibă mijloacele de a îndura această iarnă grea și nu numai“.

El a încheiat prin a reafirma postura defensivă a NATO: „NATO este o Alianță defensivă. Vom rămâne o Alianță defensivă. Dar să nu vă înșelați, suntem pregătiți și dispuși să facem tot ce este necesar pentru a ne proteja miliardul de oameni și a ne securiza teritoriul“. Rusia are doar 146.119.928 de locuitori (2025) dintre care 77,71% etnici ruşi; alte 6 naționalități ale Federației Ruse au o populație de peste 1 milion, și anume tătarii, ucrainenii, bașkirii, ciuvașii, cecenii și armenii. Tipic pentru un imperiu deloc ferit de o posibilă viitoare disoluție.