Este vorba despre europenii din statele într-adevăr democratice care sunt timorați cu posibila retragere a trupelor americane din arealul central și cel răsăritean al comunității defensive transatlantice.
Și ce dacă?... Uniunea Europeană are un buget militar de șase ori mai mare decât acela al Federației Ruse și un număr total de militari activi superior efectivului armatei ruse, iar, la capitolul arme nucleare, Franța și Marea Britanie au o forță de ripostă în măsură să distrugă de câteva ori Moscova. Vor fi retrași inițial 10.000 de militari americani, din Europa de Est?... Polonia și România au capacitatea demografică de a înlocui efectivul echivalent al unei divizii a S.U.A., plus motivația puternică de a își apăra teritoriile lor naționale, chiar cu prețul vieții militarilor proprii.
Chiar dacă Moscova a concentrat aproximativ 15 divizii pe teritoriul Belarusului, pentru o ipotetică recuperare - dorită de Kremlin - a statelor baltice și a părții răsăritene a Poloniei, bazându-se și pe o declarație a lui Donald Trump din primul său mandat, conform căreia SUA nu va intra în conflict cu Rusia dacă aceasta va ocupa cei 45.335 kilometri pătrați cât are Estonia, NATO va reacționa cu structurile sale de reacție rapidă, cu o capacitate disuasivă cunoscută la Ministerul Rus al Apărării. Ezitările unor lideri politici europeni sunt în atenția opiniei publice vigilente europene, dar planurile defensive ale aliaților există de ani buni, echipamentele adecvate sunt deja prepoziționate și, în scenariul unei agresiuni, ordinele de acțiune vor fi date conform noilor provocări create de trupele agresoare răsăritene. Așa că, la Kremlin, generalii ruși din preajma lui Putin vor folosi tot mai des sintagma: „mai bine nu...“.
Îngrijorarea persistă mai ales printre europenii din țările baltice. Așa se explică și declarația punctuală a ministrului Apărării al Lituaniei, Dovilė Šakalienė, care estima că, deși SUA își pot reevalua amprenta militară în Europa, nu există indicii privind schimbări iminente ale desfășurării trupelor pe flancul estic al NATO, în ciuda speculațiilor mass-media.
Ba există!... Scurgerea voită de informații privind posibila retragere a unor trupe americane din Europa este o practică mai veche a structurilor militare de peste Ocean, una menită a-i atenționa pe aliați și pe proprii cetățeni asupra unor dinamici mai mult decât probabile, pentru a atenua șocul unor retrageri neanunțate anterior, cum s-a întâmplat, din păcate, în Afganistan.
Nu trebuie omisă forța militară reală a europenilor. De pildă, deși asistența militară a SUA pentru Kiev a scăzut, țările europene furnizează acum cea mai mare parte a ajutorului militar, după cum a declarat comandantul-șef al armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sirski, în prima decadă din aprilie a.c.
Washingtonul a fost principalul donator militar al Kievului de-a lungul războiului la scară largă, dar venirea președintelui Donald Trump în Biroul Oval a adus o schimbare majoră în politica SUA cu privire la războiul Rusia-Ucraina.
Trump a permis fluxul continuu de asistență militară aprobat de fostul președinte al SUA Joe Biden – cu excepția unei scurte opriri a întregului ajutor militar în martie – dar... încă nu a aprobat niciun pachet nou.
„Sprijinul din partea partenerilor, desigur, joacă un rol crucial (în schimbarea situației strategice în război)“, a mai precizat generalul Syrskyi. SUA au oferit Ucrainei aproximativ 100 de miliarde de dolari în ajutor militar de la izbucnirea războiului pe scară largă cu Rusia în 2022, inclusiv 67 de miliarde de dolari în arme.
O serie de țări europene au promis noi pachete de ajutor pentru Ucraina, pe fondul incertitudinii tot mai mari cu privire la sprijinul SUA.
Administrația Trump a cerut de asemenea Europei să-și mărească cota de ajutor pentru Ucraina și să-și asume mai multă responsabilitate pentru propria sa securitate. Ceea ce se și întâmplă.
Sigur că nu există o armată europeană, dar o forță de invazie a Federației Ruse ce ar acționa îndeosebi în nordul teritoriului democratic european s-ar lovi de capacitatea disuasivă a unor armate deloc neglijabile cum sunt cele ale Norvegiei, Suediei, Poloniei și mai nou ale Danemarcei, care a decis recent să își mărească efectivele forțelor proprii cu sute de mii de conaționali.
Cu forțe proprii, militare și economice, statele democratice europene pot reactiva industria de apărare, cu un accent aparte pus pe producția de artilerie, tancuri și drone extem de utile în contracararea blindatelor inamice și cu succese notabile la nivelurile tactic, operativ și strategic.
De reținut faptul că președintele Volodimir Zelenski a declarat în februarie că aproximativ 40% din armele și echipamentele pe care Ucraina le folosește pe câmpul de luptă sunt produse din Ucraina, în timp ce SUA contribuie cu aproximativ 30%.
Aliații europeni au sugerat SUA să coordoneze cu ei orice reducere a prezenței sale militare pe continent, semnalând că o retragere necoordonată ar putea destabiliza apărarea estică a NATO. Apărarea în varianta bizuirii pe contribuția notabilă a trupelor americane deja dislocate în Europa. Dar recursul aliaților europeni axat doar pe forțele de autoapărare nu este deloc insignifiant.
Cu canalele normale de comunicare întrerupte, aliații europeni se tem că ar putea afla despre reducerile de trupe americane prin intermediul mass-media, mai degrabă decât printr-o notificare diplomatică. Ceea ce nu ar fi exclus.
Dar Europa nu este Afganistan!
Diplomați europeni au cerut deja Washingtonului avertismente timpurii și timp pentru a se pregăti, subliniind că retragerile trupelor ar trebui să fie efectuate fără a submina capacitățile de descurajare ale NATO. Asta și pentru că trupele americane din Europa servesc nu numai unui scop militar, ci și proiectează putere politică. În ciuda presiunii crescânde din partea Washingtonului, aliații îndeamnă Casa Albă să nu submineze unitatea transatlantică.
Sugestivă precizarea Comandamentului pentru Europa și Africa al Armatei SUA, care a anunțat redistribuirea personalului și echipamentului militar de pe aeroportul Rzeszow-Jasionka - un centru cheie de ajutor al Ucrainei din sud-estul Poloniei - către alte baze din țară.
Secretarul american al Apărării Pete Hegseth și președintele Donald Trump au cerut în repetate rânduri aliaților NATO să-și asume mai mult povara apărării continentului.
Dar redistribuirea amintită este și un semn de bunăvoință față de Putin, în sensul diminuării prezenței militare americane în apropierea arealului geopolitic controlat de Moscova.
Neserioasă poate fi percepută solicitarea lui Trump, care a cerut Alianței să-și ridice valoarea de referință minimă pentru cheltuielile de apărare de la 2% la 5% din PIB - o țintă mult peste ceea ce îndeplinesc majoritatea membrilor în prezent. Dar, atenție!
Chiar SUA alocă acum doar 3,5% din PIB pentru apărare...
O idee notabilă a avut ministrul finlandez al Apărării, Antti Hakkanen, care a avertizat recent că Europa trebuie să dezvolte o foaie de parcurs coordonată cu Washingtonul, pentru a prelua treptat mai multe responsabilități de securitate ale continentului.
Aliații din UE se așteaptă ca SUA să retragă cel puțin 10.000 din cei 80.000 de militari aflați în prezent în Europa, inclusiv pe flancul estic al NATO.
De fapt, numărul forțelor americane din Europa se schimbă constant, deoarece până în 2022 erau aproximativ 65.000 de soldați americani, dar, imediat după începutul conflictului din Ucraina, numărul acestora a ajuns mai întâi la 85.000, iar apoi, în scurt timp, la 100.000.
Este posibil ca președintele american Donald Trump să poată retrage din Europa peste 20.000 de soldați, care au fost transferați acolo prin decizia administrației precedente a președintelui american Joe Biden, imediat după declanșarea conflictului ucrainean. Oficiali europeni au semnalat faptul că haosul creat de administrația Trump a perturbat o serie de canale de comunicare între administrația SUA și aliații NATO – cele care sunt de obicei folosite pentru coordonarea politică a problemelor militare.
Ultima glumă amară - care circulă prin Europa - este că, în timp ce Putin nu a cucerit Ucraina, Trump nu a reușit impunerea unei încetări a focului, dar europenii au trecut la întărirea forțelor lor armate, inclusiv prin sporirea numerică a acestora - precum au procedat polonezii și danezii -, timp în care XI Jinping a făcut prima eroare strategică acceptând trimiterea tacită de militari chinezi în rândurile trupelor ruse ce acționează pe teritoriul ucrainean.
Generalul de armată Christopher G. Cavoli, comandantul Comandamentului European al SUA și comandantul Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate din Europa - aflat la Mons, în Belgia -, a remarcat că războiul Rusiei din Ucraina a dezvăluit că este o amenințare cronică, iar în următorii ani această amenințare va continua să crească.
Asta în timp ce în România, pe fondul campaniei electorale, sunt demagogi care clamează o pace la instituirea căreia țara noastră nu are cum să joace vreun rol.
Cavoli a mai spus că Rusia a arătat că este dispusă să folosească forța militară pentru a atinge obiectivele geopolitice și că desfășoară în mod activ o campanie de destabilizare în toată Europa și nu numai.
În general, investițiile aliaților europeni în apărare au crescut cu 40% față de februarie 2022.
