Noua politică a NATO privind rezerviștii

Conform unei postări a  CIOR - Confederația Interaliată a Ofițerilor de Rezervă -, pe un areal de socializare, "în cadrul întâlnirii CIOR de la mijlocul iernii din 2026, de la Norfolk, Virginia, președintele CIOR, colonelul (r.) norvegian Jørn Buø și generalul de brigadă Overmaat, președintele Comisiei pentru rezerve a NATO (NCR), au semnat oficial încetarea Memorandumului istoric de înțelegere dintre CIOR și NATO.

Aceasta nu este o separare - este o piatră de hotar.

CIOR este acum integrat oficial în noua politică a NATO privind rezervele ca parte a Organizațiilor Rezervei  (ARO), alături de CIOMR și CISOR. În acest cadru, CIOR i s-a încredințat coordonarea activităților ARO, asigurând o colaborare puternică și o voce unitară în sprijinul obiectivelor NATO.

De ce contează asta? Politica NATO privind rezervele, aprobată în 2024, reprezintă o evoluție semnificativă în modul în care Alianța vede și angajează Forțele de Rezervă. 

Rezerviștii nu mai sunt priviți ca active suplimentare, ci contribuabili esențiali la descurajare, reziliență și inovație.

Politica evidențiază rolul rezervelor în:

• Consolidarea comunicărilor strategice și a încrederii publice

• Îmbunătățirea flexibilității operaționale prin expertiza militară-civilă duală

• Sprijinirea apărării întregii societăți și sustenabilității forței de muncă

În calitate de platformă de coordonare a ARO, misiunea CIOR este acum aliniata direct la cadrul strategic al NATO. De la consilierea structurilor de rezervă la sprijinirea interoperabilității, cooperării civil-militare și inițiativelor de reziliență, responsabilitatea noastră a crescut alături de integrarea noastră.

Acest pas consolidează o direcție comună: o coordonare mai strânsă, un dialog mai puternic și o mai bună aliniere între instituțiile NATO și forțele naționale de rezervă.

O singură politică. O singură direcție. Un angajament colectiv." O convingere nestrămutată în forța indestructibilă a Aliaților. 

Generalul-maior Marian Buciuman, președintele celei mai numeroase asociații a rezerviștilor români, respectiv Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere "Alexandru Ioan Cuza"  a comentat astfel evenimentul menționat mai sus: "se confirmă și instituțional,  la nivel aliat, prin includerea CIOR, CIOMR și CISOR in AOR, teza privind postura, locul si rolul rezervistului, ca un bun de preț cu valoare strategică "strategic asset", ca factor esențial care contribuie la descurajare, reziliență și inovare.   

Mai mult decât atât se subliniază că mediul asociativ al rezerviștilor  (CIOR, CIOMR și CISOR)   reprezintă liantul prin care se realizează  o coordonare mai strânsă, un dialog mai intens și o mai bună aliniere între instituțiile NATO și forțele naționale de rezervă. Iar rolul mediului asociativ este acum aliniat nemijlocit  cu cadrul strategic al NATO. Apreciez că este o poziționare de nivel strategic al NATO, de mult așteptată, privind postura rezerviștilor și a structurilor asociative ale acestor în cadrul eforturilor naționale de descurajare și rezilientă în contextul  internațional actual." 

Bine ar fi ca acest pas înainte să fie inteligent decriptat de cei care au mai degrabă orgolii autohtone pasagere, în detrimentul unității de acțiune a tuturor rezerviștilor români. Carl Gustav Jung, psihiatru, psihoterapeut și psiholog elvețian care a fondat școala de psihologie analitică, este cel ce semnala că „Unitatea este începutul tuturor lucrurilor mari.” În România, unitatea reală, nu mimată, a asociațiilor de profil, ar putea genera dezirabilul respect al cetățenilor pentru cei care au purtat sau poartă uniforme militare.