Să-l asigur că nu mai poate dura mult această așteptare apăsătoare. Nu știu, răspund de cele mai multe ori, încurcat de ideea unui pronostic. Poate la anul, când se termină procesul, zic. Da, dar între timp o să modifice legea și va scăpa, mi se atrage atenția pe tonul cel mai pesimist cu putință. Mai are totuși un dosar, plusez eu. Nimic. Ne despărțim fără concluzie, fiecare cu gândurile lui.
Cei cu care discut sunt din cele mai diverse medii. Profesori, medici, oameni de afaceri, funcționari și, desigur, jurnaliști. Niciunul nu dă semne că poate ghici, în ciuda inteligenței, a experienței și a lecturilor pe care cu siguranță le are, încotro ne îndreptăm.
Viitorul ni se înfățișează cu atât mai sumbru cu cât am ajuns să ne temem că soarta țării atârnă de sorocul unui ins.
Adevărat, Dragnea nu e singur. E susținut de cea mai mare coaliție a corupților din istoria recentă a României. Care calcă totul în picioare în încercarea disperată de a-și salva prada și pielea. Discursul lor sforăitor despre „statul paralel“ și temele conexe nu e decât o diversiune menită să ne abată de la scopul real al acestui plan. Care constă în acapararea puterii totale. Un plan mai înfricoșător chiar decât modificarea legilor penale, decapitarea justiției și slăbirea celorlalte instituții fundamentale.
Pe scurt, Dragnea nu se va opri aici. E un lucru pe care-l înțeleg din ce în ce mai mulți români. Așa s-ar putea explica sentimentul de revoltă care i-a cuprins. Revoltă care s-a transformat, pe alocuri, în frustrare. Și din frustrare s-a născut peste noapte un slogan atât de direct și de vulgar ca „M…e PSD“.
Unora nu le-a plăcut expresia. Pe bună dreptate, căci ea pare desprinsă din vocabularul celei mai de jos pături electorale. Cea care i-a votat, într-o majoritate covârșitoare, pe Dragnea și ai lui. Dar puțini au avut curajul să-și exprime dezaprobarea, pe fondul aversiunii antipesediste.
Pe de altă parte, apărătorii libertății de expresie ne asigură că, în cazul de față, înjurătura e cât se poate de justificată. Căci, nu-i așa, e o replică pe măsură la tot ce fac Dragnea și ai lui. De ce nu le-am spune-o, așadar, de la obraz? Care cu postări pe Facebook, care cu tractorul în lanul de rapiță, care cu plăcuțe de înmatriculare.
Problema e că „M…e PSD“, oricât de defulator ar suna, nu ne scapă de Dragnea și ai lui.
Cum bine observa deunăzi Andrei Pleșu, „opoziția adevărată și eficientă nu se poate consuma la nivel de gesticulație“. Ne trebuie mai mult decât o înjurătură de colțul străzii pentru a schimba realitatea de coșmar în care trăim. Ne trebuie, în primul rând, o construcție politică de anvergură. Una care să acționeze concertat împotriva derapajelor puterii. Și care să se pregătească pentru bătăliile ce au să vină.
Altminteri, să nu ne pierdem speranța. Și nici umorul. Vorba unui amic, păcat că nu există „statul paralel“; dacă ar fi existat, n-am mai fi discutat azi despre Dragnea!
Sabin Orcan este director al Newsweek România
