La aproape treizeci de ani de la 1989, România este, încă, dependentă de tiparul constituţional pe care îl imaginează FSN şi îl amendează, peste un deceniu, PSD.
La aproape treizeci de ani de la 1989, România este, încă, dependentă de tiparul constituţional pe care îl imaginează FSN şi îl amendează, peste un deceniu, PSD.
Mai întâi, au fost procesele sumare, în anii ’50. Au urmat pușcăriile și munca forțată. Apoi, îndobitocirea, foamea, frigul, Securitatea, absurdul, paranoia. Iar la final, gloanțele dintre 16 și 22.
Aveam doar 10 ani în decembrie 1989, dar nu am uitat momentul în care mama mea a izbucnit în lacrimi în fața televizorului, privind cum Ceaușescu fuge de pe clădirea Comitetului Central.
Recenta decizie a Curții Constituționale a României, care îi dictează Președintelui Klaus Iohannis ce să facă, scoate la iveală găunoșenia sistemului de pe malurile Dâmboviței.
Soraya Belkacemi, de 45 de ani, își creștea singură cele două fiice gemene, de 13 ani, al căror tată, polițist și el, murise acum câțiva ani. Soraya a intrat în poliție când avea 21 de ani. Lucile Garcia (53 de ani) se măritase, cu o lună înainte, cu un comisar de poliție.
De ce îi deranjează pe pesediști că vom beneficia, la bătrânețe, de o pensie admnistrată privat? Acesta e o întrebare legitimă care îi vine în minte oricărui român nefamiliarizat cu noțiunile de economie, dar care este interesat de dezastrul pe care-l lasă în urmă guvernarea.
Este o chestiune de timp până când Dragnea va mai da o gaură in Pilonul II de pensii. A făcut-o deja, la începutul anului, când a redus contribuția de la 5,1% la 3%.
Este pentru prima oară în ultimul sfert de veac cînd Bucureștiul dă semnale contradictorii în privința liniei sale de politică externă.