Bani pentru sport sau pentru panseluțe și borduri?

Sunt sprijinite de autoritățile locale și au bugete care pleacă de la 1 milion de euro, în cazul echipei de volei Alba Blaj, și ajung până la 3,5 milioane de euro la echipa de handbal CSM București.

Și de aici încep discuțiile. Unii spun că nu e normal ca primăriile și consiliile locale să aloce milioane de euro pentru a plăti niște sportivi, în loc să facă lucruri folositoare pentru întreaga comunitate.

Și totuși am văzut de prea multe ori cum sunt aruncați banii publici pe panseluțe, borduri și tot felul de șușe, ca să mai cred că bugetele alocate sportului ar putea fi de folos în altă parte. Din păcate, săritura peste bordură nu este probă olimpică.

Tocmai de aceea cred că acești bani sunt, de fapt, foarte bine investiți. Când ai deja trei echipe care se bat la titlul de campioane ale Europei și oamenii descoperă că mai există și altceva decât fotbal, cu siguranță vor fi mai mulți copii pe terenurile de sport. Suntem deja în topurile europene în privința obezității la adolescenți. 

Și asta este doar una dintre problemele tinerilor noștri. Țări precum Germania, Franța, Spania, Italia și chiar Ungaria investesc masiv în sport, tocmai pentru că acesta are impact în sănătate, în primul rând, și apoi în economie. Și la ei, tot autoritățile locale sunt baza.

Și ca nu cumva să mă acuze cineva că fac propagandă pentru vreun partid, hai să vedem și când și de către cine au fost înființate aceste cluburi. CSM București a apărut pe vremea guvernării PDL, în 2006, când primar era Adrian Videanu. Volei Alba Blaj a luat ființă în 2011, tot pe vremea guvernării PDL, primar fiind, din 2008 și până astăzi, Gheorghe Rotar, membru PNL.

HCM Craiova a debutat în 2006, pe vremea când primar era Antonie Solomon care a trecut și pe la PSD, și pe la PDL. Oricum, astăzi nu mai știe nimeni cine le-a înființat și nici nu leagă cineva succesul lor de vreun partid sau de vreo persoană. 

Rezultatele vor rămâne însă, iar sportivii, chiar și cei străini, sunt deja modele pentru copiii noștri. Altele decât jalnicele „vedete” de can-can promovate intens prin acțiuni așa-zis culturale de către primăriile bogate din țară.