Până nu investim în educație, luați-vă gândul de la o Românie normală
Da, e un fel de metastază ceea ce avem acum; au putrezit toate aspirațiile, se duc rând pe rând visările că într-o zi vom trăi ca în Spania sau Italia sau oriunde în Occident.
Nu e nici democrație și nici social-democrație, doar au ieșit la iveală tumorile secrete, tradiția puterii depline, Orientul.
De o parte e gașca lui Dragnea, iar grupul său are un singur scop: să scape de pușcărie. De cealaltă, însă, – și asta e infinit mai spurcat – e un popor retras în suduieli sau bancuri pe facebook, aproape împăcat că „așa-i la noi“. Acceptăm, așa cum l-am acceptat pe Ceaușescu, și sperăm tot ca atunci să-l lase pe Nicu sau să moară de diabet... „Așa-i la noi“.
Nu cred să existe în România cineva care să n-aibă o rudă plecată dincolo de granițe. Nu mai cred nici că țara asta se va face bine într-un timp decent. Trei decenii au fost de ajuns ca să ne iasă bubele, ne-am înrăit și, totuși, ne-am supus mereu, în paradoxul lingav al democrației românești.
Și ce avem? Un președinte al Academiei care crede că dacii făceau operații pe creier, popi cu icoane când e secetă, biserici cu turle aurite și spitale în care se moare. Drumuri de pământ, o treime din șoselele țării. Bucăți de autostradă, de parcă ne-ar fi rușine să ducem un lucru până la capăt.
Școlari fără manuale. Jandarmi alergând băbuțe cu pătrunjel la poartă. Centenarul? Frizeri, fotbaliști ratați, comercianți de mobilă și fierărie.
Și totul pornește de la educație, de la încrederea că tot ce înveți în țara asta îți va folosi într-o zi.
De decenii, guvernele noastre țin discursuri despre modernitate, știință, inovare și, de decenii, norocul României e părintele care caută meditatori (română, engleză, mate, orice), în încercarea de a suplini neajunsurile unui sistem aflat la pământ. De decenii, copiii noștri află că succesul e al maneliștilor, nu al celor care știu ce-i aia suma lui Gauss sau trei versuri de Coșbuc.
Urmarea? Olguța. Dragnea. Dăncilă. Carmen Dan. Tăriceanu. Altă urmare? Oamenii privesc gașca asta ca pe un dat istoric, impus de Dumnezeu sau de extratereștri – nu se revoltă. Tac instituții fundamentale, e supușenie. Smoală.
Zile multe nu mai sunt. Sau nu în Uniunea Europeană.
La cum merg lucrurile și la câți proști există în țara asta, nu m-aș mira să văd demonstrații împotriva Bruxellesului și împotriva NATO. E o chestiune de timp până când ăia care aduceau mașini din Occident vor urla că suntem colonie a Occidentului. Până când vor urla asistații împotriva patronilor. Pensionarii împotriva nepoților.
Și atunci să știi că s-a terminat totul. Drum bun!
