S-a trecut, în paralel cu brutalizarea justiției, la un nivel extrem de periculos pentru statusul României: se atacă ultima redută, cea a relațiilor externe. Până luna trecută, cu toate necazurile ei, țara asta era un reper de stabilitate în zonă; exista un fir roșu pe care doar Tăriceanu, prin 2006, a încercat, prostește, să-l rupă, cerând retragerea trupelor române din Irak - dar același Tăriceanu (da, susținut de PNL-ul de atunci) a dat-o la-ntors când a văzut că populismul poate arunca în aer solidarități geopolitice la care înainte doar visam.

Ce face Dragnea acum? Profită de prostia deja legendară din guvern și încearcă obsesiv să pună România între Statele Unite și Uniunea Europeană, ca și când ar trebui să aleagă. Teleormăneanul se preface că nu știe - sau chiar nu știe - că, indiferent de provocările de moment, și Statele Unite și Uniunea Europeană împărtășesc în esență aceleași valori ale statului de drept și ale civilizației; corupția, de exemplu, e la fel de inacceptabilă pe ambele maluri ale Atlanticului.

E un plan ticluit chirurgical: pe de o parte, în țară e dat de pământ întreg sistemul instituțional, cel care asigură funcționarea statului; pe de altă parte, în Israel se promit diverse combinații (ultima, ieșită pe surse, e sistemul informatic din Sănătate) cu scopul obținerii lobby-ului pentru o vizită la Casa  Albă. 

De ce? Dragnea încă mai speră că asta va timora automat justiția, că președintele SUA se va lăsa convins: „corupt, necorupt, eu răspund la telefon dacă suni în România“.

Doar că, admițând prin reducere la absurd un astfel de scenariu, Statele Unite ar risca un catastrofal derapaj de imagine. Nu poți, după ce ai fost reper al rezistenței și al apărării statului de drept, să te dai de partea celor ce te-au blestemat ba că-i faci colonie, ba că ești parte a conspirațiilor anti-rumâne ți-ai semna actul de deces al credibilității pentru decenii în șir, iar credibilitatea ta e parte, acum, din România educată, nu din cea care-și așteaptă pomenile electorale.

Efectul acestor ploconiri și eforturi ale găștii lui Dragnea? Exact invers: în loc de un aliat prevzibil și onest, șeful PSD face din România un partener conjunctural, amestec de slugărnicie turbulentă și viclenie, zonă gri. De ce să ai încredere?
Cum vinde stabilitatea propriei țări, te poate vinde și pe tine, cât de Statele Unite oi fi - dacă  s-a speriat de propriul telefon, ce garanții ai că ăsta nu se sperie,  spre exemplu, de un urs?
 De Marele Urs.