În ultimii ani, brațul lung al Justiției române este tot mai scurt. Condamnații pentru corupție sunt aduși în România doar prin bunăvoința țărilor în care au fugit.
Opinii
A mai trecut o campanie electorală, iar sentimentul care rămâne, la finalul acestei luni, e mai degrabă că dezbaterea publică se degradează în continuare, iar discuții aprofundate despre ce trebuie făcut în România, cine trebuie să facă și cum să facă nu mai pot avea loc.
Așa cum ne așteptam cu toții, Ecaterina Andronescu și-a reînceput bătaia de joc la adresa și așa haoticului sistem de educație românesc.
Un deputat PSD amenința românii că pune mitraliera pe ei. Codrin Ștefănescu amenința bucureștenii cu un milion de manifestanți care nu mai pot fi ținuți în lesă.
O bătaie de joc față de cei care au murit atunci, față de cei care au fost răniți, față de familiile lor, față de toată istoria acestei țări.
Dacă studenții de la cea mai importantă universitate din Moldova, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, ar avea ceva mai multă demnitate decât oile duse zilnic la pășune, azi, numitul Tudorel Toader n-ar mai fi rectorul acestei instituții de învățământ superior.
În 1996, au avut loc alegeri pentru președinția României. În primul tur au participat 76%, o cifră uriașă.
Agnostic fiind, îl caut permanent pe Dumnezeu. Încerc să găsesc dovezi ale existenței sau inexistenței Lui. Cei religioși îmi reproșează adesea că nu sunt capabil să văd pădurea din cauza copacilor, că nu accept Evidența. Ateii mă privesc ca pe un habotnic plin de dileme.
