Pe 1 iulie se fac 15 ani de când m-am mutat în București. Era finalul mandatului de primar al lui Traian Băsescu, care, blocat de un consiliu general dominat de PSD, nu a reușit mare lucru în Capitală.
Opinii
Jurnaliștii nu lucrează cu știri „pozitive” sau „negative”, e treaba celor de la PR și a consilierilor politicienilor (în acest caz) să le catalogheze așa. Pentru noi nu există decât știri.
După doi ani negri pentru România, a urmat și gura de oxigen: rezultatul nesperat de bun, pentru opoziție, la europarlamentare și condamnarea lui Liviu Dragnea.
Cine dă pe dinafară de optimism după alegerile europarlamentare ori a fost dăruit cu o personalitate solară, ori vine rar prin România.
În urmă cu mai mulți ani i-am spus unui amic, ministru într-un guvern de dreapta, soluția pentru ca partidul lui să păstreze puterea.
Ultimii ani au scos tot ce-i mai rău din noi. Un infractor lipsit de orice scrupule și banda lui de mafioți au răspândit ura și minciuna ca niște diavoli. Ne vom mai putea împăca?
Scrutinul pentru Parlamentul European nu avea cum să fie despre ideologii, despre „dreapta”, „stânga”, iar o dezbatere despre - mai multă Europă sau mai multă suveranitate –, ar fi căzut ca nuca în perete.
Nu vei merge nici de data asta la vot. Așa cum nu ai mers nici data trecută, în 2016, nici la parlamentare, nici la locale. Așa cum intenționezi să faci și la prezidențialele de la sfârșitul anului ăstuia, dar și la localele și parlamentarele de anul viitor. N-ai cu cine.
